Putem iesi din povestea asta fara a ne pierde umanitatea?

Pui de om vesel si bun
Floricica cu parfum
Catarata-n gandul meu
Pui culori in curcubeu
La multi ani!

Copilas in trup perfect
Cu suflet fara defect
Gadili soarele-n privire
Spui frumoasa amintire
La multi ani!

Fluturas plin de curaj
Din desene, personaj
Duci mireasma florilor
In inaltul norilor
La multi ani!

Drum lin…

Elogiu adus acestor mari parinti. Acestor munti de putere.
Binecuvantati fiti si la adapost de boala sa va stea pruncii!
Sanatate!

S-au terminat sarbatorile si odata cu ele, timpul petrecut de cei mici alaturi de parintii cu care, in restul anului, vor mai vorbi doar la telefon. Tristi chiar indurerati, isi tin parintele de mana. Nu le-ar mai da drumul si oricum nu inteleg de ce trebuie sa isi simta sufletul gol inca un an. Mana le tremura, se apropie despartirea aia pe  care o viseaza multe nopti si care ii fac sa se trezeasca plangand. Ii lasa nefericiti…Ar vrea sa opreasca timpul. Sa ramana acolo imbratisati. Nu mai vor sa taca atunci cand ceilalti copii povestesc despre parintii lor. Nu isi mai pot pregati poeziile pentru serbare fara ca ei sa ii poata asculta. Nu mai vor diplomele pentru bune rezultate, fara ca parintii sa fie acolo, sa ii priveasca cu dragoste. Nu mai vor decat bratele lor in care sa se scalde cu bucurie, unde sa isi alinte copilaria, unde sa planga si sa rada, unde sa se simta ca ceilalti. Suferinta lor lasa rani.
Nimic nu mai intoarce momentele acestea. Nimeni nu mai poate vindeca plansul lor. Nimeni nu le mai poate aduce odihna in noptile grele in care se trezesc fara caldura parinteasca.

Pe partea celalta, parintele isi inghite lacrimile. An de an, la plecare, isi propune sa fie ultimul. Spera sa nu mai lase acasa tristete dar nevoile il imping catre alt si alt an. Simt neputiinta. Simt durere. Dar cel mai adanc injunghie suferinta copiilor, prinsa in tablou cand lacrimile se rostogolesc din ochii lor mici.

Mangaietoare dragostea bunicilor cu care raman dar nu atat cat au nevoie. Bunicii plang alaturi de ei. Grea piatra de dus, greu destin, greu de tinut in echilibru fragilitatea acestor micuti. Greu de acoperit iubirea unui parinte. Greu de tot!

Dor imposibil de scris pe hartie…

Deschidem o usa si inchidem o alta. Asa vad eu inceputurile si finalurile de an. Caci si lucruri grele de am avut in anul aflat pe final, tot multumiti sa fim. Am trecut peste, suntem mai buni si mai experimentati. Ne scolim dincolo de zona ne confort si tot acolo ne cunoastem limitele. Sa ne bucuram ca suntem si apasam cu bine pe clanta noii usi.
Sa constientizam ca suntem fericiti. Cineva spunea, suntem nefericiti pentru ca nu ne dam seama ca suntem fericiti.

Vreau sa las inaintea usii inchise tot ceea ce mi-a facut rau in anul care se scurge, momentele in care nu am fost buna, cand am avut asteptari exagerate de la ceilalti. Clipele in care am dezamagit, in care am fost teribil de dura cu mine, cand m-am certat si mi-a lipsit rabdarea. Vreau sa-i las anului care se incheie pe oamenii care vor sa plece…nu sunt ai mei, daca nu vor sa stea, nu ii mai opresc nici eu!

Vreau sa merg, pentru ceea ce iubesc, pana la capatul pamantului. Sa pun punct si sa ma asez din nou la linia de start. Sa strig cu voce tare pentru ceea ce cred. Sa zambesc celor care sunt armati…asa vor renunta la arme. Sa nu le mai raspund la fel acelora care tipa ori sunt nervosi.
Vreau sa functionez fara sa imi pun limite.
Sa fiu buna. Sa inteleg, sa am rabdare, sa uit, sa cred, sa sper.
La culcare, seara, cand imi fac rezumatul in suflet, sa fiu implinita si linistita.
Vreau echilibru si putere pentru a fi eu.
Imi doresc sa citesc si sa scriu mai mult.

Imi doresc sa impart timpul meu cu ceilalti si sa ajung acolo unde altii nu o fac, sa fiu sprijin copiilor care nu au copilarie si bunicilor care si-au pierdut batranetea. Sa aduc zambete!

La multi ani!
Ganduri tandre!

Nu grabesc sa treaca zorii
Sa se-acopere cu norii,
Nu mai cred in ce-am crezut
Nu mai fac ce am facut.

Vad altfel culoarea vietii,
Zambesc zilei, diminetii,
Supararea n-o mai tin
Toate trec asa cum vin.

Nu-mi pun limite prea sus,
Asteptarile s-au dus,
Nu zoresc ziua de maine
Astazi, pleaca, nu mai vine.

Nu mai vad defect, nimic,
Lucruri grele nu mai zic,
Nu mai stau de simt sa plec
Nu mai vreau deloc s-astept.

Oamenii ii las din mana
Nu vreau sa le mai pun frana,
Liberi sunt sa plece, cand
Nu mai sunt la ei in gand.

Nu mai sunt oricand, oricum
Nu ma mai gasesti pe drum,
Cum eram eu de deschisa
De-astazi cartea sta inchisa.

Nu mai vreau sa contrazic
Pe nimeni, pentru nimic,
Nu mai caut cu-orice pret
Nu mai vreau lucrul maret.

Pe vremea asta, acum multi ani, in soba trosneau lemnele si mainile mele cuprindeau, cu dragoste de copil, pe cea care ne iubea pana la nori. Mamaia mea buna. Din mainile ei iesea cozonacul acela atat de bun pe care nu am reusit sa il mai mananc nicaieri, de atunci. Stateam la usa cuptorului iar cand erau rumeni, ne frigeam, mancand cu nesat. Afara, nametii dadeau concurs cu gardul casei. Barbatii sapau tuneluri prin zapada pentru a se putea iesi din case. Pe dealul ce venea direct din padure ne croiam spatiu pentru sanii. Ulita duduia de tipetele noastre. Nu mai era nici un copil in casa, toti aveam intalnire pe deal. Eram atat de fericiti, imi amintesc si astazi sentimentul acela. Dupa sanius ne incalzeam picioarele, lipindu-le de soba calda. Soba la gura careia ne serveam ceaiul de tei.
Bradul era adus din padure, scuturat de nea si inzestrat cu decoratiuni lucrate de mainile noastre dibace.
Mos Craciun ne vizita, lasandu-ne cateva dulciuri. Nu ne doream altceva. Minunate clipe. Minunati oameni care nu mai sunt.

Azi-noapte, noaptea de Ajun, am mers cu cei mici la colindat. Ii vor invata la randul lor pe cei mai tineri sa pastreze datina colindatului.
Ne-a trecut pragul mosul bun si darnic. Cei mici au fost absorbiti. S-au bucurat cu toata inima.
Am adormit citind cateva rugaciuni. Asa am simtit. Am trecut in lumea viselor cu lacrimi in coltul ochilor. Eram linistita.

Astazi, Craciun curat. Am in suflet pace. In casa rasuna colindele, in surdina, asa cum au facut-o intreaga noapte.
Am baut cea mai buna cafea din an, in tihna.  Am ras, ne-am jucat, am citit, ne-am odihnit, am baut un delicios vin fiert si am primit, cu emotii, colindatorii. Am gandit la ceea ce a fost in acest an si am sperante pentru anul care se apropie.

Craciun fericit!

Ganduri catre cei care nu au ceea ce noua ni se pare firesc!
Pace in suflet!
Odihna celor care nu mai sunt!

In preajma lui, mor de bucurie! Mor de drag!