TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!