Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…