Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…