Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.