De-as primi o farama de viata,
As plange cand imi vine sa plang,
As rade la orice cuvant
Multumind pentru viata.

Si traiul asa mi l-as duce
Iertand cuvinte, priviri
Intr-un cufar plin de-amintiri
Punand tot ce trece.

As lasa gandul ce-apasa
Repetand ca totul e bine
Traind si iubind tot ce vine
M-as pune cu voi, toti, la masa.

As spune ce cred cu tarie
Cu voce pastrunsa, cand simt
Cand multi, in fata, ma mint
Voi privi inapoi cu mandrie.

As sta langa cei mai batrani
Atunci cand se pun pe-amintit
S-aud ce au facut, ce au iubit
S-ascult frumoase minuni.

As sta zile lungi in natura
Cantand si cu sete-auzind
Pasari dulci, sus pe crengi, ciripind
M-as parasi cu totu-n natura!

Dar cum maine nu este al meu
Si mai sper o farama de viata
Ma agat de firul de ata
Ma prind de sufletul meu.