……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?