Planse ziduri si atat de tacute
Stau astazi trista marturie,
Tinerelor inimi frante
Aflate pana atunci in armonie.
Si amintesc in soapta tragedia
Vietilor depuse drept tribut,
Stinse si conduse catre ceruri
Cu prea durere si sigur prea curand!
Si din neant, in clipe scurte
Flacari, napustite toate-n graba
Peste…trupurile mute!
Peste…bucuria oarba!
Lipsiti de voce, de putere
Pentru a-si striga in graba ”bunii”
S-au chinuit plini durere
Sperand sa vada iar lumina lunii.
Dar multi si-au cunoscut atunci sfarsitul,
Cand iadul a patruns in intuneric
Perfid, inspaimantat si prea tacut,
A tras cortina, acoperind Pamantul.
Inabusite, curmate vieti din fasa,
Tineri ce-aveau in fata viitor
Sa-ajunga medici, avocati sau voluntari,
Sa-ntinda mana celor cu nevoi.
Destinul insa, avea ascunse planuri
Pentru ei si pentru cei dragi lor,
Ramasi sa le iubeasca amintirea
Flamanzi si apasati de dorul lor.
Si-i prea tarziu sa-ntoarcem clipe,
Dar e devreme s-aprindem lumanari,
Caci de uitat, nici nu gandim a spune,
Cand inima e-nsamantata cu dureri.
Ne-am revoltat, ne-om revolta si maine, poate,
Cu gand la voi si la copiii nostri,
Sperand, luptand pentru normalitate,
Plangand si-mbratisand parintii vostri…
