Timpul oblojeste rani…

…Linisteste suflete si calmeaza dureri, asterne praful peste tristeti si lacrimi, astfel ca atunci cand iei carpa si il stergi, sa nu mai doara sau sa nu mai doara atat de tare.

Vindeca…aproape tot. Cand nu reuseste sa impace trecut cu prezent, cand nu te ajuta sa uiti, evenimente, pierderi, oameni…..te invata sa traiesti cu ranile. Atat cat sa doara suportabil.

Timpul iarta, sfatuieste, schimba lucruri si modul de a le interpreta, ne invata sa dansam, cantam, citim…iubim! Ne ridica din caderi si ne struneste pentru a merge mai departe si toate acestea, prin simplul fapt ca se scurge, precum un rau, la vale…

Are darul de a ne face rabdatori. Acelasi dar de a ne conduce pe drumuri necunoscute, pe care sa le batatorim sub povara piciorele noastre si pe care sa ne putem lasa amprenta.

Tot el ne trezeste din visare si ne face sa constientizam lucruri.

Sa nu ai regrete! Coloreaza-ti buzele cu cel mai intens ruj si revin-o pe carare…duce intotdeauna la vale:)