Vine Pastele si la oras?

Iata ca apropierea frumoaselor sarbatori pascale ma duc cu gandul la copilaria mea si momentele de atunci…caci daca ma uit in jur, nu vad mare lucru care sa-mi aminteasca ca ne aflam in saptamana patimilor.

Am in minte cum satul imbraca haine de sarbatoare, curtile caselor erau gatite, iarba cosita proaspat, pomii vopsiti, gradinile sapate si aranjate cu flori multe si vesele.

Nu aveai cum sa ratezi famecul batranilor imbracati in straiele cele ‘bune’, cu zambetul blajin pe fata si bunatatea in suflet.

Gospodinele satului ne incantau papilele cum doar ele o stiu, cu bucate facute dupa retete tinute parca sub cheie.

Atmosfera de liniste ne patrundea prin toti porii, ne invaluia si ne pregatea pentru sarbatoare ce batea la usa.

Copiii se joacau, hazlii, pe ulita si ridicau ”colbul” in urma lor. Aruncau ghiozdanul si chitaiau prin ograda ori isi varau mainile cu tot cu oua in ligheanul cu vopsea. Dragute manute rosii😃.

Povestindu-va, ma trec fiorii, copiii de astazi au o altfel de copilarie, oricat am incerca, noi, parintii sa le insuflam unicitatea acestei sarbatori. Vopsim oua, le lipim abtibilduri cu iepurasi, deci gata cu frunzele de leustean. Cei mai multi ne luam cozonacul direct de pe raft…am eliminat astfel din lista si mirosul de cozonac abia scos din cuptor. Unul cate unul, se duc obiceiurile noastre stravechi.

Totusi, ne prevesteste ceva, venirea Pastelui chiar si la oras, competitia cumparaturilor si timpul pierdut la sosire, la casa de marcat.

Paste fericit! Cu oamenii dragi, brat la brat!