Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.