Poarta-ma cu dor in gand
Canta-ma pe buze,
Uita-ma prin visele
Noptilor difuze.

Minte-ma cu vorbe dulci
Cauta-ma-n zori,
Striga-ma cu vocea care
Mi-aduce fiori.

Du-ma acolo unde vrei
Fredoneaza-ma,
Pierde-ma in ochii tai
Si iubeste-ma.

Plimba-ma-n sufletul tau
Alintandu-ma,
Lasa-ma pe veci acolo
Adorandu-ma.

Plange-ma cand ti-este dor
Aminteste-ma,
Cauta-ma pana-n zori
Si priveste-ma.

Spune-ma pe nume, incet
Impacandu-ma,
Lasa-ma sa stiu cum e
Sarutandu-ma.

Scrie-ma cu randuri multe
Si citeste-ma,
Striga-ma cu voce tare
Sau sopteste-ma.

Mangaie-ma sa te iert
Dragaleste-ma,
Convinge-ma sa te-astept
Mult, iubeste-ma.

Te iubesc asa cum toate
Iti zambesc cu armonie,
Si-ti declar sinceritate
De acum, o vesnicie.

Te iubesc, da, cu rabdarea
Celui care-ti spune buna
Oricand, chiar si cand visarea
Ne aduce impreuna.

Te iubesc cu grija mare
Invelindu-te cand dormi
Si iti sterg din pripa lacrimi
Din obraji cand vrei s-asterni.

Te iubesc cum nimeni, pare
N-a-ndraznit sa te iubeasca
Si o fac cu voce tare
Asta-i nebunia noastra!

Te iubesc culegand flori
Zambet larg sa-ti desenez
Pe obrajii tai vioi
Bucurie sa-ti asez.

Si te mai iubesc o data
Meriti, iata ca, din plin,
Chiar daca in viata toata
Bune trec si rele vin.

Stai asa ca te iubesc
Si-ti sarut mana cea buna
Multe dimineti de-acum
Ne vor prinde impreuna.

Te iubesc!

Romanie, mandra tare
Te-ai luptat sa-aduci acasa,
Pe cei dragi din departare
Si sa-i pui pe toti la masa,
Iar in prag de sarbatoare
Ei sa te numeasca Acasa.

Romanie, tara buna
Ti-ai dorit pe culmi s-ajungi,
Astfel azi sa nu se spuna
C-ai lasat in lume slugi,
Si-ai scapat copii din mana,
Cu parinti muncind pe branci.

Romanie, tara mandra
Ceata astazi te conduce
Fara cap si fara coada,
Rastignindu-te pe cruce,
Trupa mare si neroada
La pierzanie te duce.

Romanie, mult prea blanda
I-ai lasat sa iti manjeasca
Fara gand si fara truda
Bucuria romaneasca,
Si s-o calce in picioare
Pentr-o ravna nefireasca.

Romanie, vorbe multe
Sa-ti tii medicii acasa,
Sa duci sportul colo-n ”in frunte”,
Din invatamant sa iasa
Acei oameni cu virtute,
Dulce limba romaneasca.

Romanie, plai frumos
Sa alegi oameni care vor
Sa iti fie de folos,
Sa isi faca viitor
Pe meleagurile tale
Cantand imnul in pridvor.

Romanie, buna tara
De-ai putea sa-nveti copii
Cand s-or duce ”in afara”
Sa o faca cu mandrie,
Si sa spuna despre tine
Vorbe bune, Romanie!

Azi carcotase minti si curioase
Ne-aduna catre vale si-apoi deal
Intunecand usor ganduri frumoase
Si maturand ceea ce ieri eram.

Si-i lupta pe alocuri prea nedreapta,
Sa-ti capeti echilibrul suflet-trup,
Cand vezi ca-aproape tot in jurul tau
E prabusit ori poate prea abrupt.

Caci clipe alterneaza prea usor,
Ne bulverseaza crunt si chiar dramatic,
Purtandu-ne haotic si nesigur
Spre mandru nor si imediat spre soare falnic.

Ramai in loc in truda esuata
De-a cauta si regasi din bucuria
Ce-ti aducea speranta altadata
Si-ti creiona pe fata armonia.

Si te sufoci, te tavalesti in incercarea
De-a face fata, de-a merge mai departe,
Cauti in fapte mici si-n ganduri goale
Puterea, in sperantele desarte.

…cum sa te-aduni cand plin ti-e timpul
De ganduri coborate toate-n graba
Ce se amesteca si nu-si asteapta randul
Facandu-ti viata cu-adevarat corvoada.

Si vrei, vrei timpuri dulci in care
Ai plasmuit cu drag frumoase lucruri
Ai ras cu lacrimi, ai spus cu voce tare
Frumoasa-i viata cu ale ei urcusuri!

Si,
Gandeste la cei buni din ‘curtea’ ta,
La bucuria zilelor din fata,
Fii recunoscator cand multi sunt cei
Ce numara minute si vor viata
Se bucura ca se trezesc si maine
Se-nchina-n pragul casei, dimineata
Si nu au cu nimic mai mult ca tine
Ba mai mult, tu ai darul, VIATA!