TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.