Sa iubesti, Mimilica, oamenii si sa le dai mangaieri.
Iti pun deoparte, prin rugaciunile mele, simplitate, zambet pentru tot ce te inconjoara.
Noroc, Mimilica! Acesta ti-l dau astrele si norii. Noroc de prieteni, de oameni, de flori langa tine. Noroc de cantec. Putin din toate, Mimilica.
Dar, tu. Si tu. Sa dai Mimilica! Sa lasi in urma pasilor tai, dor. Sa te caute ceilalti, sa te strige cu bucurie si cu amintiri de pus la rana. Fii buna, Mimilica.
Nu lasa capul plecat si nici indoiala, in umbra ta. Fii demna si impacata cu tine. Fa lucruri drepte, precum stejarul, neindoit de vant si neuscat de soare. Priveste in ochi, pamantul e pentru a pasi, nu pentru a privi in jos. Fii frumoasa, Mimilica. Sa nu-ti lipseasca floarea-n par si zambetul curat de acum. Lasa-l pe buze rosii. Respecta, Mimilica. Locurile copilariei, scoala ta. Da alinare bunicilor la batranete. Sopteste vorbe bune parintilor. Ei te-au croit si ti-au pus sufletul in suflet. Ti-au dat amintiri, experiente care stau marturie la formarea ta. Iubeste-i, Mimilica! Fericirea, ti-o faci tu! N-o astepta si n-o ravni. Toate-s la timpul lor. Accepta, Mimilica, multe sunt strambe si multe-s de neschimbat dar si cand poti, schimba-le. Spune-ti cuvantul, nu-l inchide. Spunand, schimbam. Oameni, nedreptati, legi, mentalitati.
Iti vor curge lacrimi…de dor, de bucurie, de suparare dar se usuca, Mimilica, toate-s trecatoare. Sa-ti placa viata, ea se duce pana sa-ti dai seama. Iti pleca din mana, asa ca gust-o. Cand se trage linie trebuie sa-i cunosti aroma.
Aseaza-te la rand, Mimilica, ai rabdare sa vina ziua de maine, nu grabi noaptea. Stai pasnica la rand, ca-i o randuiala viata. Una usoara si grea, frumoasa si urata, dar e. Lasa sa vina clipa urata, va trece iar tu sa ramai mai demna si mai buna.
Pregateste-te, Mimilica si de ce-i rau, iar de-i furtuna, pune-ti palaria.
Fii iubita, Mimilica!
