Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.

Golas, plapand, usor nedrept
E sufletul cand vrea iubire,
Ma ia, ma lasa sa astept
Cand tot e-o amintire.

Ramane sufletu-n atac
Sperand, crezand in nu stiu ce,
Nu-mi este clar ce, cum sa fac
Astept oricat, orice.

Si trist si apasat si gol
E trupul asteptand,
Si sta in cumpana, cu dor
In tihna agonind.

Se uita-n dreapta si in stanga
Si vede ca nimic,
Nu ii aduce-n brat flamanda
Dragoste, doar un pic.

Asa ca tipa-nversunat
Si iute la manie,
Adaugand neinsetat
Cuvinte pe hartie.

Cum trista i-a fost vremea dusa
Si plina de amar,
Cand asteptand cu masa pusa
Sa-l duca la altar.

Si naruind cuvinte dulci
Si ingropand furie,
Se uita-n spate si atunci
Inchide-ntr-o cutie

Minute, ore, zile, ani
Si sentimente o mie!

Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.

Golas, plapand, usor nedrept
E sufletul cand vrea iubire,
Ma ia, ma lasa sa astept
Cand tot e-o amintire.

Ramane sufletu-n atac
Sperand, crezand in nu stiu ce,
Nu-mi este clar ce, cum sa fac
Astept oricat, orice.

Si trist si apasat si gol
E trupul asteptand,
Si sta in cumpana, cu dor
In tihna agonind.

Se uita-n dreapta si in stanga
Si vede ca nimic,
Nu ii aduce-n brat flamanda
Dragoste, doar un pic.

Asa ca tipa-nversunat
Si iute la manie,
Adaugand neinsetat
Cuvinte pe hartie.

Cum trista i-a fost vremea dusa
Si plina de amar,
Cand asteptand cu masa pusa
Sa-l duca la altar.

Si naruind cuvinte dulci
Si ingropand furie,
Se uita-n spate si atunci
Inchide-ntr-o cutie

Minute, ore, zile, ani
Si sentimente o mie!

Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.

Golas, plapand, usor nedrept
E sufletul cand vrea iubire,
Ma ia, ma lasa sa astept
Cand tot e-o amintire.

Ramane sufletu-n atac
Sperand, crezand in nu stiu ce,
Nu-mi este clar ce, cum sa fac
Astept oricat, orice.

Si trist si apasat si gol
E trupul asteptand,
Si sta in cumpana, cu dor
In tihna agonind.

Se uita-n dreapta si in stanga
Si vede ca nimic,
Nu ii aduce-n brat flamanda
Dragoste, doar un pic.

Asa ca tipa-nversunat
Si iute la manie,
Adaugand neinsetat
Cuvinte pe hartie.

Cum trista i-a fost vremea dusa
Si plina de amar,
Cand asteptand cu masa pusa
Sa-l duca la altar.

Si naruind cuvinte dulci
Si ingropand furie,
Se uita-n spate si atunci
Inchide-ntr-o cutie

Minute, ore, zile, ani
Si sentimente o mie!

Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.

Golas, plapand, usor nedrept
E sufletul cand vrea iubire,
Ma ia, ma lasa sa astept
Cand tot e-o amintire.

Ramane sufletu-n atac
Sperand, crezand in nu stiu ce,
Nu-mi este clar ce, cum sa fac
Astept oricat, orice.

Si trist si apasat si gol
E trupul asteptand,
Si sta in cumpana, cu dor
In tihna agonind.

Se uita-n dreapta si in stanga
Si vede ca nimic,
Nu ii aduce-n brat flamanda
Dragoste, doar un pic.

Asa ca tipa-nversunat
Si iute la manie,
Adaugand neinsetat
Cuvinte pe hartie.

Cum trista i-a fost vremea dusa
Si plina de amar,
Cand asteptand cu masa pusa
Sa-l duca la altar.

Si naruind cuvinte dulci
Si ingropand furie,
Se uita-n spate si atunci
Inchide-ntr-o cutie

Minute, ore, zile, ani
Si sentimente o mie!

Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.

Golas, plapand, usor nedrept
E sufletul cand vrea iubire,
Ma ia, ma lasa sa astept
Cand tot e-o amintire.

Ramane sufletu-n atac
Sperand, crezand in nu stiu ce,
Nu-mi este clar ce, cum sa fac
Astept oricat, orice.

Si trist si apasat si gol
E trupul asteptand,
Si sta in cumpana, cu dor
In tihna agonind.

Se uita-n dreapta si in stanga
Si vede ca nimic,
Nu ii aduce-n brat flamanda
Dragoste, doar un pic.

Asa ca tipa-nversunat
Si iute la manie,
Adaugand neinsetat
Cuvinte pe hartie.

Cum trista i-a fost vremea dusa
Si plina de amar,
Cand asteptand cu masa pusa
Sa-l duca la altar.

Si naruind cuvinte dulci
Si ingropand furie,
Se uita-n spate si atunci
Inchide-ntr-o cutie

Minute, ore, zile, ani
Si sentimente o mie!

Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.

Golas, plapand, usor nedrept
E sufletul cand vrea iubire,
Ma ia, ma lasa sa astept
Cand tot e-o amintire.

Ramane sufletu-n atac
Sperand, crezand in nu stiu ce,
Nu-mi este clar ce, cum sa fac
Astept oricat, orice.

Si trist si apasat si gol
E trupul asteptand,
Si sta in cumpana, cu dor
In tihna agonind.

Se uita-n dreapta si in stanga
Si vede ca nimic,
Nu ii aduce-n brat flamanda
Dragoste, doar un pic.

Asa ca tipa-nversunat
Si iute la manie,
Adaugand neinsetat
Cuvinte pe hartie.

Cum trista i-a fost vremea dusa
Si plina de amar,
Cand asteptand cu masa pusa
Sa-l duca la altar.

Si naruind cuvinte dulci
Si ingropand furie,
Se uita-n spate si atunci
Inchide-ntr-o cutie

Minute, ore, zile, ani
Si sentimente o mie!

Mireasma dulce, draga
Cu verde peste tot,
Indeamna triste inimi
Timid s-o ia din loc.

Ranasca din cenusa,
Culeaga bucurie,
Arata-i sa paseasca
Prin stropi de armonie.

Caci dupa hibernare
Si dupa ganduri grele,
E vremea sa ridice
Capul de jos, sa spere.

Omul precum natura
Isi scutura necazul,
Cu ochii-nlacrimati
Isi exerseaza valsul.

Caci scumpa primavara,
Pasesti cu voie buna,
Spre sufletele noastre
Inlaturand furtuna.

Si-nveti plapande firi
Sa-apese tare clanta
Usii ce deschide
Un drum nou cu speranta.

Cand polaia ta tacuta
Ne mangaie pe pleoape
Ne curata tristetea
Si ne aduce aproape

Vointa sa trudim
Spre falnicele scopuri,
Putere sa iubim
Si-atunci cand nu e jocul

Asa cum stiam ieri
Ori poate dimineata,
Dar sa privim spre maine
Cu drag si cu speranta.

Mana cea blanda si buna
Ce te-a leganat cu dor,
Iubeste-o copile fara sa-ti spuna,
Sarut-o-n genunchi, pe covor.

Mana atinsa de vreme si timp,
Mana ce daruieste iubire,
Alint-o si ofera-i respectul tau
Arata-i oricand multumire.

Mana duioasa si tandra
Cea care a adus bogatia,
In sufletul tau, puterea
In inima ta, avutia.

Mana ce-a spalat pentru noi
Si-a curatat lucruri multe,
Ofera-i copile buchetul cu flori
Ori glastra, cu nalbe marunte.

Si mana insetata de tihna
Si saturata de treaba,
Indemn-o, cu drag, spre odihna
Arata-i cat iti este de draga.

Nu uita mana strabuna
Si-ncearca sa nu treaca zile,
Fara sa-i faci cunoscuta
Vesnica-ndatorare, copile.

Caci mana aceasta te-a prins
Cand erai gata-gata sa cazi
Si cu dragoste pe obraz te-a atins
Iertand si uitand de necaz.

Puternica mana si grea
Cu cate-au trecut peste ea,
Si nu este mana mai scumpa
Si suflet mai tandru ca ea.

Iar mana aceasta divina
Ce-ofera atata iubire
Este a mamei comoara
Este a mamei clipire.

Mama, scumpa mana ta!

TATA, primul meu erou
Intaiul meu umar puternic,
Cel care a stiut mereu
Sa fie stalpul nostru trainic.

Sa ne invete prietenia
Cand viata va uita blandetea,
Sa ne insufle armonia
Si neuitata politete.

Caci tata, cat de greu ti-a fost
Tu nu te-ai plans, tragand cu dintii,
Luptand s-avem in viata rost
Sa fim uniti, sa fim cu totii.

Ne-ai bucurat copilaria
Si ne-ai cladit oameni frumosi,
Iar faptul ca te avem pe tine
Ne face sa fim norocosi.

Si spui ca n-a fost drumul lung
Ori greu, ori prea anost,
Cu zambet larg pe buze
Le-ai luat pe toate cum au fost.

Ne-ai sprijinit sa fim bogati
In suflet si in gand,
Si nici o dimineata
Nu ne-a gasit plangand.

Iar seara la culcare
Cand ne citeai povesti
Si ne priveai in somn
Simteam cat ne iubesti.

Ai plans adesea-n soapta
Ferindu-ne pe noi,
Ne-ai protejat sa nu stim tata
Cand tu aveai nevoi.

Ne-ai strans cu dragoste la piept,
Si ne-ai soptit ca viata
Este usor nedreapta
Dar s-o privim in fata.

Sa luam ce-i bun din ea,
Uratul sa il cernem,
Sa fim isteti si buni
Si zambete sa-i cerem.

Cand ochii nostri mari
Priveau cu intrebare
Veneai cu lamuriri
Din sufletul tau mare.

Jucandu-te cu noi
Am cunoscut rabdarea,
Si am simtit ca esti
O binecuvantare!

Multumesc, TATA!

Tu, minune pura,
Copil bun si iubit
Te-am asteptat nespus
Si iata c-ai venit.

Sa bucuri viata noastra
Pecetluind iubirea,
Facandu-ne sa stim
Ce este fericirea.

Si nu e sentiment mai bun
Ca cel vestit de tine
Ori dragoste mai mare
Pentru nimic in lume.

Ma rog ca darul tau sa fie
Putere, dor, suras,
Si sufletul sa-ti tina vie
Speranta la apus.

Sa-ntinzi o mana drept suport
Celui din preajma ta,
Caci merita efortul tau
Si bunatatea ta.

Nu este o lume prietenoasa,
Dar stiu ca vei putea
Sa ti-o faci tu frumoasa
Si demn sa cresti in ea

Ai grija ta, fii bucuros,
De tot ce te-nconjoara,
Caci fericirea vine
Din tine prima oara.

Rapid vei creste, vei pleca
Din bratele-mi iubite,
Dar stiu ca vei lupta sa ai
Dorintele-mplinite.

Spre munti si mari albastre
Cand vei fi calator,
Iubeste-ne copile
Iubeste-ne cu dor!

Zambeste-i tandru, vietii
Ofera-i o cafea,
Si-n pragul diminetii
Sa stea la masa ta.

Sa-ti stie multumirea
Ca te-ai trezit, esti bine,
Multi fiind cei care
Nu au ziua de maine.

Pastreaza-ti bucuria
Renunta la-ncruntare,
Nicicand sa uiti magia
Vietii calatoare.

Aduna-n suflet lucruri
Care sa te-ndulceasca,
Si de la fericire
Nimic sa te opreasca.

Sa ai bagaj frumos
Cand linie vei trage,
Caci din trecutul tau
Nimic nu se intoarce.

Cand vei privi in urma
La ce-ai facut si spus,
Sa nu iti para rau
Mai bine ca ai spus!

Si cum o viata avem
Pacat sa n-o iubim,
Luptand ca ea sa fie
Exact cum ne-o dorim.

Indruma trupul tau sa vada,
Sa simta, sa atinga,
Trairi frumoase, fapte mari,
Ori lucruri cat de simple.

Indruma-l sa admire-o floare,
Sa mangaie natura,
Iubind si stropii reci de ploaie,
Si-a Soarelui caldura.

Da-i aripi sa se joace
Si libera putere,
Cutreierand in lung si-n lat
Paduri de conifere.

Sa absoarba din mirosul
Bradului batran,
Sa-ntipareasca-n suflet
Un neuitat parfum.

Lasa-l sa fie slobod
Sa creasca sanatos,
Si-oricand va vrea sa rada
S-o faca zgomotos.

Sa urce trepte-n viata
Usor si cu rabdare,
Cu drag el sa culeaga
Momente de alinare.

Nu-i ingradi iesirea
Nu-i infrana norocul,
Si lasa-l ca iubirea
Sa ii castige locul.

Cand vrea sa cada, tine-l
De mana ori de gluga,
Si spune-i ca declinului
E greu sa-i fie sluga.

De toate astea sa ai vreme
Sa dai prioritate,
Si vei vedea cum se asterne
O viata cu de toate.

Cu zambete, cu dor frumos,
Cu pace si iubire,
Cu suflet bun si omenos,
Cu dragoste de sine.

E timpul, bata-l vina
Se scurge iute, neincetat,
Cand dimineata si lumina
Cand noapte si-nserat.

Si ne cuprinde strans, in brate
Ne trage in valtoare,
Suntem manipulati prin ate
Noi, trupuri calatoare.

Incepem prin a fi scolari
Ca firul ce-i sadit in glastra,
Dar ne trezim rapid cu ani
Pusi in spinarea noastra.

Si iata-ne adolescenti
Frumosi, increzatori in viata,
Somati sa fim foarte atenti
La trenul ce ne sta in fata.

Si stam in cumpana sa-l luam
Si sa calatorim
Spre locul unde mult visam
Ori mai copilarim…

Dar pana hotararea spusa
Timpul n-are rabdare
Cum usa trenului e-nchisa
Privim cu disperare.

Apoi vin pe nepusa masa
Copiii sa reinvie
Sufletul pregatit sa nasca
Enorma bucurie.

Si cresc si ei la randul lor
Se duc de langa noi,
Lasandu-ne cu mare dor
Insa numiti eroi.

De sarbatori cu masa plina
Alaturi de copii, nepoti,
I-ai asteptat de-un an sa vina
Si iata ca sunt toti.

S-au adunat cu drag de casa
Sa-arate cat conteaza
Parintelui ce i-a dat viata
Enorm ii datoreaza.

Pasim spre toamna vietii in graba
Carunti, batrani si garboviti,
Dar mandri c-avem in desaga
Prieteni, copii, nepoti iubiti.

Dispusi sa-si lase timpul lor
Sa si-l dedice tie,
Sa-ti fie oricand de ajutor
Hranind o bucurie.