Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”