Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

☺