Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.

Drum lin…

Se duc ‘batranii’ nostri si iau cu ei povestile de suflet. Iau povete ce ne-au stat drept exemplu. Duc cu ei mangaierile blande, aducatoare de liniste si protectie. Ne luam ramas bun de la ei cu tristete si durere. Stim ca nu vom mai avea bucuria lor, vorbele pline de dragoste. Se duc toate, odata cu ei. Ramanem goi, iar golul acesta nu il va umple nimic si nimeni. Am crescut in bratele lor, am plans tot aici, am capatat curaj, am sperat si am visat, in caldura bratelor lor.
Cat de mult inseamna bunicii in viata noastra? Mult tare!
Ne-am format vazandu-i buni si tandri, rabdatori si puternici. Am crescut bucurandu-ne si veselindu-i. Am stiut respectul pentru ei si am pretuit timpul lor pentru noi. Am stiut eforturile nemasurate si renuntarile lor.
Ne-au dedicat ceea ce au avut si ce nu au avut. Au amprentat sufletele nostre cu emotie si bunatate. Ne-au sculptat personalitatea, invatandu-ne sa ii iubim pe ceilalti ca si cum toti ar fi prietenii nostri.
Ne-au conturat oameni, oamenii de astazi si de maine.

Supraomeneasca dragoste am primit, cu darnicie si simplitate.

Sa-i cinstim. Aici sau ”acolo”, sa-i cinstim!

Sarutul lor pe fruntea mea. Emotie gatuita de lacrimi. Bucurie fara contur. Mandrie de prin stele.

Ii imbratisez si-i iubesc fara cuvinte. Acum ii strang in brate mai tare. Mi-am potolit plansul si imi sterg lacrimile…vecinul nostru de plaja doar ce si-a regasit minunea, pierduta de zeci de minute pe plaja. Ne jucam linistiti la umbra, cotrobaiam in nisip si-l modelam impreuna. Ne scaldasem mult, chicotind prin valuri. Obositi, ne-am retras la umbra. Cu coada ochiului vadem o miscare nefireasca, pentru un om aflat in concediu. Un tanar isi zbate gandurile intre speranta si agonie. Fuge, fuge fara noima, se intoarce in acelasi loc, pleaca iar. In nelinistea lui, am inteles cautarea surda. Mai departe, sotia lui cauta aproape ingenunchiata in nisip…pe fetita lor. Era langa ei acum 2 minute, era aici, isi strigau…Am luat copii de mana si ne-am intersectat. Atat ne-a spus, are slipi roz..aratandu-ne cu mana inaltimea ei…si a plecat. Prin nisipul fierbinte am luat-o la pas, multi copii, multe fetite, multi slipi roz…m-am pus pentru un moment in locul lor si am cautat mai disperata copilul, am intrebat….pentru cateva clipe am privit cutremurata marea, linia cea mai indepartata si m-am rugat sa fie pe uscat. Asa a fost, dupa cautari, am gasit-o de mana unei mame care incerca sa o linisteasca, vazandu-ne, s-a linistit si ea. I-am strigat tatal, era disperat, auzea strigatele insa nu isi putea concentra atentia catre noi…ne-a vazut, a venit ingenunchiat, n-a zis nimic, a strans-o in brate, cateva zeci de minute a crezut ca nu o va mai avea la piept…lacrimile ii curgeau precum unui copil, mama a venit aproape in lesin, i-a imbratisat! Am plans, toti, am tremurat de teama a ceea ce se putea intampla, am primit o lectie, copiii mei la fel. Am ramas tinandu-i de mana ca si cum ii regasisem si eu, au fost langa mine dar ceea ce am simtit a fost cutremurator. Ne-am reintors la joaca dar nimic nu a mai fost ca pana atunci.

Ii iubesc mai tare. Mai cu drag. Mai cu dor.

Am daruit si am primit in dar. Asta as spune, in cateva cuvinte, despre ziua in care, anul acesta, m-am sarbatorit.

An de an, aceasta zi, speciala pentru mine, ma gasea in spatiul biroului, vorbind si dand mesaje la dublu fata de o zi normala, dar anul acesta am simtit sa fac altceva. S-o daruiesc.
M-am gandit la proiectul asociatiei Noi Orizonturi – Familia, prin care schimba viata copiilor suferinzi de strabism. Eram oricum necajita pentru ca nu reusisem sa merg alaturi de acesti copii la consultatiile lor, pentru a-i tine de mana si a le da curaj. Asa ca, stabilit a fost, la ora 10 fix eram la clinica. Ma vad cu Victor si Sami si incepem discutia despre ce urma sa se intample. Stapana pe mine, desi extrem de emotionata de regula, in preajma copiilor suferinzi, imi propun sa fiu tare. Mi-a si reusit ”la suprafata” insa mi-am inghitit frecvent, lacrimile.

Dario, doi anisori, un copil vesel tare, m-a cucerit cu fatuca lui. Mama lui, apasata de griji si de lipsuri, reusea totusi sa-si arate zambetul. Cu probleme oftalmologice de mic, nu mai poarta ochelarii, fiind varsta prea frageda pentru a intelege ca ii sunt benefici. Imbujorat si vesel. Nu pare sa simta eforturile mamei lui de a avea hrana….

Aurel sau Aurica, cum il alinta toti. Pe langa strabism are si probleme de comunicare. Face frecvente drumuri din Craiova catre Bucuresti pentru terapie si tratamente. Astazi nu face exceptie. Este trezit de la 4 dimineata dar nu-si demasca oboseala ci ia la pas holurile clinicii, pe toata perioada consultatiei.
Alti frumosi si buni trec pragul cu speranta. Copii care altfel nu ar avea aceasta sansa. Pitici care nu au iesit din satul lor pana acum, cu mari probleme sociale, cu teama de necunoscut, isi dau drumul lacrimilor pe obrajii arsi de soare. Tremura de emotii. Insa mediul unde ajung este unul unde se respira iubire. Odata intrati aici sunt inbratisati si usor, usor isi lasa teama la usa.
Acestor minuni le sunt puse la dispozitie tratamentele necesare ori le sunt daruiti ochelari pentru corectarea problemelor. Alteori sunt programati pentru operatii, la finalul carora sunt ca toti ceilalti, nu isi mai poticnesc privirea in pamant, zambesc cu incredere, recapatandu-si astfel bucuria vietii.

Frumoasa si emotionanta zi!
Minunata dragostea pentru oameni!

Sufletele slefuite de incercari dureroase, sunt pretioase asemenea diamantelor.

Aud necazul celorlalti fara ca cineva sa strige dupa ajutor. Plang alaturi de copiii fara parinti, de animalele fara stapan, de batranii fara sprijin, de sufletul fara alinare.
Sunt oameni frumosi, si daca vreodata au gandit ca lor nu li se poate intampla, acum nu o mai fac. Stiu cum e si pe partea cealalta a drumului prin viata, au simtit pe buze amarul si pentru ca stiu ce gust are, sunt bravi in fata suferintei.

Daca s-au crezut vreodata deasupra tuturor, astazi prefera sa stea jos, umili, fara a cere prea multe ”cerului”. Considera ca au suficient si nu ezita sa imparta. Nu se lasa rugati ci roaga sa li se accepte mana de ajutor. Vad dragostea oamenilor chiar si pe fruntea incretita si incrancenata. Dar mai presus de toate, iarta si iubesc!
Lectiile grele vin in viata noastra atunci cand nu ne mai regasim, pentru a ne ajuta sa fim din nou, noi.

Sa fim noi, deci!….fara a fi strabatuti de suferinta, fara a plange!

Suntem muritori cu totii iar timpul intra cu repeziciune in ”sac”. Sa ne bucuram si sa ii bucuram pe ceilalti.

Sa ai langa tine omul cu care sa pasesti cele mai inalte creste ale muntilor, brat la brat…

Sa-ti citeasca privirea, sa-ti simta pasul si sa-ti iubeasca simplitatea.

Sa pui langa tine zambetul pentru tot restul vietii si sa adaugi bucurie pentru a o trai cu pasiune si drag.

Sa ”castigi” un barbat si un tata exemplu pentru cei din jur si pentru copiii lui. Sa aiba joaca unui copil, impletita cu seriozitatea unui ”stalp” de familie…frumos impletita.

Sa tratezi cu tine, in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului si sa alegi cu usurinta, pe acela care sa fie acolo, oricand vorba nu va putea fi rostita dar totusi sa o auda si sa-ti raspunda.

Sa ai iubire!

! Am construit impreuna si am tesut armonie ! Te iubesc…!

Oameni care fac bine, cu lejeritatea cu care multi dintre noi doar dormim! Asa se poate traduce frumusetea sufletelor ce le stau in piept.

Sunt onorata sa cunosc, de o perioada de timp ”o mana” de OAMENI buni. Ironia a facut sa ne intalnim in momente triste dar care au impactat atat asupra vietii mele cat si a vietii lor. Se prezinta simplu….Asociatia Noi Orizonturi Familia. Si sunt o familie! Una plina de iubire pentru oameni. Cand le vezi dorinta de a vindeca ranile celorlalti, mai ca i-ai categorisi ca fiind nepamanteni.
Imbratisarile lor transmit dragoste si ”absorb” tristetea.

Ne-am vazut de curand, la o “masa rotunda”, cu dorinte bune si gandul la ceilalti. Ii stiam si nu credeam sa ma mai surprinda ceva la ei dar asta pana cand a venit intrebarea: Pe cine sa mai ajutam?…alaturi de: Trebuie sa identificam oameni care au nevoie de noi, de zambetul nostru…Recunosc ca am ramas blocata. Oaaau! Cautam oameni pe care sa ii ajutam?!!

Iubesc copiii, multi primind deja a doua sansa cand, operati pentru afectiunea numita strabism, le-au ramas indatorati o viata. Pot acum pleca in acelasi moment de la linia de start cu ceilalti si pot lua viata in piept fara frustrari si nedreptati.

Pe alti pui de oameni, i-au prins de mana, mergandu-le brat la brat, pe drumul anevoios al luptei, cu nemilosul cancer.

Au langa ei voluntari care pun semnul egal intre altruism si viata. Multi dintre acestia le-au copiat comportamentul si au ramas langa ei, tesand bucurie acolo unde pasesc.

Isi confunda viata particulara cu proiectele de suflet…desi, daca ma gandesc mai bine, pentru ei este acelasi lucru. Pragul casei lor este trecut de cele mai multe ori cu scopuri nobile.

Suflet ”pe paine”!

Ii ador si le doresc sanatate pentru ca daca ei sunt, multi isi vor gasi alinare si bucurie!

https://www.noiorizonturifamilia.ro/ro/

Cat de bine era in bratele mamei, eu mica fiind. Viata era o joaca si nu o ”joaca” serioasa precum cea de astazi ci o harjoneala frumoasa. Lucrurile pe care le faceam atunci erau mici, cu repercusiuni mici, astazi totul se intampla cu repercusiuni mari. Caci griji si suparari poposeau pe umerii mamei, cernea trairile ce aveau sa ma atinga si sa ma incarce negativ. Era scut pentru rautatile celorlalti. Imi proteja sufletul.

Mama imi impletea dragostea de parinte in par, imi iubea puritatea si-mi zambea necontenit…nu mai intalnesc niciunde, asta, astazi.

Intrebare: Cine m-a croit om mare, m-a-ntrebat si pe mine?!
Am inaintat in viata si am intrat in ”jungla”, m-am trezit cu responsabilitatea in mana, cu decizii de luat, cu asteptari din partea celorlati si cu parsivul stres, macinandu-mi bucuria.
In nebunia ”cresterii” mele mi-am cautat si imi caut zilnic echilibrul. Am descoperit si descopar inca, remedii pentru mangaierea sufletului, mici sclipiri de veselie, scurte opriri in loc, trezire si constientizare a prezentului.
As vrea sa fiu din nou copil, sa ma las impresionata de ”nimicuri” si sa uit repede faptul ca am fost ranita. Sa pasesc cu curaj si sa dau rapid uitarii ziua de ieri, bucurandu-ma, cu toata fiinta, de astazi.

M-as mai cuibari la pieptul mamei!

Traieste simplu asa cum te-ai nascut, la ce-ti folosesc lucrurile complicate?!

Recent am citit ceva ce mi-a placut…
 “Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar”
Bagajele, mai mult decat necesare ale vietii, pot fi lucrurile pentru care ne consumam energia in van.

Traieste simplu asa cum umblam in picioarele goale prin curtea bunicilor nostri. Uff, ce viata buna, ce clipe de inchis ochii si amintit!

Traieste simplu asa cum o faceau ai nostri parinti, cand erau tineri. Nu aveau multe, foarte multe, din cele ce ne usureaza noua existenta, astazi dar erau veseli. Sarbatoreau ”nimic” dar dansau si cantau

Traieste simplu. Urca pe bicicleta si da-te la vale! Gandurile iti sunt frumos cernute, lasand loc bucuriei.
Sa va povestesc ceva ce mi-a ridicat sentimentul de admiratie la superlativ….venind de la serviciu, pe bicicleta, m-am intersectat cu un tatic, tot pe bicicleta dar lucrul fabulos de frumos vine din faptul ca in spatele lui erau doua scaune pentru copii, ocupate cu doua perechi de ochi albastri care m-au privit la fiecare oprire. Mi-au zambit si mi-au facut cu mana pret de 10 minute, cat a durat drumul nostru comun. Enorm tablou!

Traieste simplu…stiti cum suna tristetea pierderii din gura unui sot…? Si momentul cand lucrurile materiale nu mai fac sens?
“….Am facut impreuna lucruri, am stat departe de copiii nostri pentru a le asigura o viata cu ce au nevoie, am plans de dorul lor si am adormit nopti, fara numar, imbratisand perna, in locul trupurilor lor firave si iubitoare. Am strans nenumarate ore vorbite la telefon, vorbe goale, vorbe inecate de plans si dor. Am aflat tot prin telefon ca, copilul meu a primit coronita la scoala. Mult timp am neglijat semnalele bolii. Ne-am intors, am construit impreuna o casa mare, foarte mare, o curte imensa, plina de flori, asa cum ii placea ei…dar acum, dorm pe o margine de pat….ea nu mai este..nimic nu mai face sens! “

Traieste simplu, deci, incearca sa strangi amintiri care sa-ti sufoce batranetile, de dragul depararii lor. Lasa lucrurile pe un plan secund, posibil sa nu-ti mai foloseasca decat pana la un moment dat…

Traieste simplu…traieste clipa ce ti se asterne la picioare…

Ce regretam odata ajunsi in posturi grele ale vietii, prinsi in ghearele bolii ori impovarati de hainele batranetii…

Regretam ca nu am petrecut mai mult timp cu cei dragi, parinti ori bunici s-au dus, fara sa stie dragostea noastra pentru ei iar joaca cu copii nostri a fost insuficienta.

Suntem tristi pentru ca nu am calatorit mai mult, pentru ca nu am cunoscut mai multi oameni, mai multe locuri si nu ne-am incarcat sufletul cu amintiri pe care sa le depanam acum.

Ne apasa tristetea pentru ca am ramas in locuri ce ne-au facut rau, un job facut fara pasiune, un grup unde nu ne mai regaseam, o relatie ori o casatorie.

Ne facem procese pentru ca nu ne-am ascultat suficient parintii, nu am invatat la scoala atat cat ar fi trebuit, nu am aplicat ceea ce am invatat ori am ramas cu idei nepuse in practica.

Nu putem ierta faptul ca nu ne-am distrat mai mult, nu am fost recunoscatori la timp, nu am ras cu pofta si ca am aplecat urechea la vorbele celor de langa noi care ne-au si influentat deciziile.

Regretam faptul ca ne-am neglijat sanatatea, faptul ca am pus pe ultimul loc miscarea si alimentatia.

Aratam cu degetul momentele in care, prin modul de a privi lucrurile, ne-am pus limite si am influentat capital rezultatele actiunilor noastre si ale celor de langa noi…si asta in ciuda constientizarii faptului ca pozitivitatea ajuta.

Am da timpul inapoi pentru a ne bucura mai mult de momentele frumoase, pentru a canta mai mult, pentru a dansa, pentru a zambi din abundenta celorlalti.

Nu vom uita ca am ezitat sa luam decizii si ca nu ne-am asumat riscuri in dragoste, spunand atat de rar ” te iubesc ”.

Suntem necajiti pentru ca am fost marionetele societatii si ne-am lasat influentati in proportie prea mare de aceasta.

Am fi vrut sa avem ocazia sa facem mai multe pentru cei de langa noi, am fi vrut sa dam frau liber altruismului si am fi vrut sa nu fi fost rai.

Regretam ca nu ne-am insusit rabdarea, calitate ce ne-ar fi facut sa avem o lista mult mai mica de pareri de rau.

Cunoscand regretele celorlalti, putem sa ajungem in locul lor mult mai satisfacuti de calitatea vietii noastre, prin dobandirea lectiilor de viata.

Nu-i lua viata, las-o sa poarte grija copiilor vostri…Caci daca ea nu mai este si nici tu, cine ii mangaie si cine ii creste? Ai iubit-o, ati avut un legamant, ati adus minunat rod, copiii vostri…dar cand nu mai este nimic altceva decat ei, lasa-le sprijin in viata! Lasa-le mama! Construieste impreuna cu ei, separat dar cu inima aproape. Exista aceasta viata si este una buna, alaturi in momente frumoase, multi o fac, fa-o si tu. Nu le amprenta copilaria si nu le distruge viitorul. Sunt si ai tai. Cum sa isi vada mama batuta de cel caruia-i spun tata? Cum sa nu mai aiba mama pentru ca tu le-ai furat dragostea ei, intr-un moment de nebunie crunta?
Pe ea, cine sa o apere, cine sa o auda? Ordinul de restrictie a fost atat de putin iar noi nu i-am simtit durerea, nu i-am auzit strigatul de ajutor, in singuratate. Astazi…nu mai este! Copiii sunt ai nimanui, speriati, fara sa intelega, asteptandu-si mama sa intre pe usa. Zadarnica asteptare, zadarnica fapta!
Femeie, zboara din cuibul casniciei care nu mai este casnicie, copiii tai te merita in viata lor. Familia traditionala despre care se pomeneste nu este cea in care sa gatesti, sa speli, sa ingrijesti copiii dar sa fii batuta, jignita, umilita. Asta nu o accepta de dragul copiilor, dragul acesta la care tu gandesti este ce poate fi mai rau pentru pruncii tai, este crima!
Plangi, striga, cere ajutor pentru ca ceilalti sa auda si sa te protejeze. Iesi dintre cei 4 pereti sumbri ai casniciei voastre, cauta drumul sa fii fericita.
Iar legea…legea care sa apere aceste mame nu exista. Acel ordin de restrictie este degeaba, este scris pe o hartie si acolo ramane. Dincolo de asta, tatal, criminalul tau si al viitorului copiilor tai iti curma bucuria de a trai. Trai pe care il visai bun, doreai sa schimbi vietile tinerilor de astazi, sa schimbi perspectiva familiei de astazi, familie in care, copil fiind si tu ai fost ranita. Ceea ce ai trait te-a facut sa vrei sa schimbi asta, sa ii dai si lui posibilitatea de a fi fericit pentru ca asa nu mai erati nici voi si nici pruncii vostri. Dar ce a inteles el, in nebunia lui, este departe de ceea ce trebuie sa existe pe acest pamant.