Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”

Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”

Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”

Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”

Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”

Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.

Ajuta-ti aproapele!

Miracolele izvorasc din noi, din faptele noastre si se intorc tot in noi!

Practica exercitiul altruismului, da din bucuria ta si ti se va intoarce ca un bumerang, aducandu-ti liniste, prietenie, ganduri bune…Incarca-te din zambetul celui caruia tocmai i-ai daruit. Fii cu un pas inaintea cuvintelor lui, simte-i nevoia fara ca el sa o spuna si intinde-i mana fara ca el sa o ceara. Incearca sa pui pansamentul, bland, pe rana lui. Lucrul acesta este de cele mai multe ori gratis, alteori cu mici eforturi, insa rezultatul este nemasurat!
Uita-te langa tine si vei gasi ceva de oferit. In acest moment cineva are nevoie cu ardoare de ceea ce tie iti prisoseste.

Priveste-te cu atentie, cauta cea mai buna varianta a ta si fa-ti timp pentru ceilalti. Daca fiecare dintre noi gasim sa smulgem o parte din timpul nostru, dedicandu-l celuilalt, cu siguranta ca lumea ar arata altfel iar zambetul ar fi pe buzele mult mai multor oameni.

Fie ca oferi o imbratisare, un cuvant tamaduitor ori lucruri materiale, da-le cu toata inima, pune o parte din sufletul tau acolo si vei simti ca te-ai completat, ca ai adaugat un plus de valoare vietii tale.

Nu exista sentiment mai bun pentru noi decat cel trait in clipa reusitei, cand ai adus impreuna oameni pentru o cauza, cand evenimentele nu iti mai sunt potrivnice pentru ca ai crezut, prin fiecare por, ca vei reusi. Cand cel pentru care ai luptat cu toata inima iti ofera rasplata, zambetul sau larg si iubitor. Acesta este momentul cand lacrimile iti napadesc sufletul, cand nimic in jur nu mai conteaza, cand constati ca valorile vietii sunt altele, ca viata este alta!

” O imbratisare poate opri o mie de lacrimi… ”

Mi-am dorit sa am copii si abia asteptam sa simt dragostea pentru ei si dragostea lor pentru mine. Pana sa am aceasta ocazie, i-am ascultat cu atentie pe cei care erau atinsi de aceste tandre sentimente si nu mi se parea nimic mai maret dar odata ajunsa in postura cu pricina, am realizat ca era ceva mai maret decat ce traiam, purtata de povestirile prietenelor mele, mame….Era ceea ce simteam tinand in brate minunea atat de mica, imbratisand ceea ce am avut in pantec si adulmecand mirosul acela unic, mirosul copilului meu. Nimic din ce credeam inainte nu se potrivea. Mi-am putut doar imagina, in linii mari, ce inseamna sa fii mama, insa departe de iubirea ce avea sa imi scalde sufletul.

Visul era implinit, de acum nu mai eram singuri si daca pana atunci mai puteam spune ”vedem noi” incepand de atunci mai exista si un ”dar”. Postura de parinte ne-a scolit brusc, ne-a ascutit simturi despre care nu stiam nimic pana atunci. Mi-am dat seama ca pot si am habar sa il cresc chiar si daca este primul…instinctul acela de parinte despre care citim frecvent in carti, chiar exista. Ne nastem cu el si il dezvoltam odata cu cresterea pruncilor nostri.
Perioada in care ne-am cunoscut reciproc a fost una mai greoaie. A durat ceva pana cand ne-am imprietenit si am invatat ”limba” lui, desi cuvintele nu existau decat dintr-o parte. Ne-am oferit zambete de neuitat. Si, da, stiu inca de mici, cateva tehnici de manipulare:).
Cum timpul numara grabit, iata ca am luat pas cu pas momentele de la statul in fund, mersul in picioare si pana astazi, la mersul pe bicicleta.
Aaaa, am omis probabil sa va spun ca sunt doi flacai la numar, doi nabadaiosi, dar doua suflete bune si vesele. Ce reprezinta ei pentru mine….? Motivatia de a pleca de acasa si de a ma intoarce tot acasa, prag al usii unde ii zaresc seara de seara, ghidusi si nerabdatori. Ochi prin a caror stralucire gasesc bucuria zilei de maine. Zambet de care mi se face dor pe parcursul zilei.
Si, apun timpuri, se duc momente atat de hazlii cand ei sunt plini de surprize si rezultatele faptelor lor sunt de multe ori intre ras si plans. ” Va povestesc una…Zi de sambata, niste prieteni cu fiica lor ne fac o vizita si, lasand copiii in liniste si joaca, ne ”adapostim” la un pahar de vorba. Mai trecem din cand in cand pe la copii, toate bune, nesperat de bune. Bate la usa, pe partea cealalta a pragului, un tanar care imi pune o intrebare simpla dar m-a pus atat de tare in dificultate ca nu stiam sa mai vorbesc. Buna ziua, nu va suparati, de la dvs se arunca cu jucarii pe geam?! Poftim?! Imi repetati, va rog. Repeta omul…A, da, el este micutul, l-am vazut la fereastra…(ce moment si-a ales si Lucas sa tranziteze holul). Tanarul insista sa imi arate pe unde i-a trecut o jucarie si nu uita sa imi mentioneze ca sigur nu mai avem jucarii in casa…( nestiind probabil numarul acestora ). Eu, rosie ca racul, imi cer scuze, etc… ne despartim ”cu strangeri de mana” in vreme ce se asterne linistea si ma uit pe geam. O mare de jucarii, scutur vita de vie si incep sa cada alte cateva care nu au ajuns inca in gradina. Pe langa toate astea…si doua cearceafuri tot in fata blocului…de cine au fost stranse jucariile? De noi, mamele copiilor! ”

Ne pregatim de scoala si respectiv gradinita. Au crescut ei si am crescut si noi, parintii lor. Am invatat impreuna sa ne jucam si sa iubim viata.

Rolul de mama?..ce intrebare! Unul binecuvantat!

Cand vorbim despre dor, fiecare percepe in felul lui si gusta cu buzelele lui trairile dorului. Dorul navaleste fara sa anunte…un sunet, un loc, un nume, un final de melodie…toate acestea si multe altele ne acapareaza, ne blocheaza pentru cateva clipe acolo unde se duce gandul, acolo unde doar dorul stie…si ne plimba cu dor.

Mi se intampla sa imi fie dor de locuri, oameni, gusturi…de cate ori nu am asemanat un loc cu o aroma, pana acolo incat sa inchid ochii si sa ma simt de-a casei. De mica, am intiparit in minte, mirosul locului unde au trait bunicii mei si unde imi petreceam, nemaipomenit, vacantele. Coboram din tren si adulmecam cu nesat aerul, care nu era decat acolo atat de…altfel.

Dorul de copilarie este dulce, jucaus, ne aduce zambet pe fata, ne face sa simtim cum era atunci cand inca nu cunosteam rautatea ori grijile, cand placinta era cea mai buna mancata cu mainile murdare, cand sotronul ori saritul coardei ne ocupa mare parte din timp…timp ce se scurgea lin iar noi eram sinceri si naivi.

Dorul de oameni…cei cu care ne-am bucurat sau am plans dar care ne stau in suflet, ocupand coltisorul acela pe vecie. Ne amintim vorbe, lucruri ori timp bun, scurs langa ei. Frumos dorul de oameni.

Dor de casa, de perna ta in care ti-ai pus fata, cand trista si abatuta, cand bucuroasa si nerabdatoare, cartea prin care calatoreai cu gandul, locul unde iti primeai prietenii, strada ta – martora a cazaturilor cu bicicleta, scoala cu amintirile ei…toate, toate stau de veghe inauntrul nostru si ne ajuta sa ne regasim atunci cand ne pierdem.

Trebuie sa vietuim cu dor, sa traim langa cufarul cu amintiri si din cand in cand sa ii deschidem capacul pentru a ne ”povesti” cate ceva.

…si…sa trecem frumos prin SINGURA viata, construind lucruri de nedat uitarii, care sa ne convinga sa
” intoarcem capul” cu dor, catre ieri…

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nu uita sa pretuiesti clipa.
Nu uita sa taci si sa asculti.
Nu uita sa uzi o floare si sa sadesti un copac.
Nu uita sa multumesti si fara motiv.
Nu uita sa saruti mana mamei.
Nu uita aroma copilariei.
Nu uita sa-ti pastrezi zambetul pe buze.
Nu uita ca timpul trece.
Nu uita sa vezi ”plinul”.
Nu uita sa privesti cerul.
Nu uita sa ajuti.
Nu uita sa agonisesti amintiri frumoase.
Nu uita sa fii bucuros.
Nu uita sa fii bun.
Nu uita sa multumesti dimineata pentru o noua zi.
Nu uita sa iti iei concediu.
Nu uita valurile marii si crestele muntilor.
Nu uita sa te bucuri de ploaie.
Nu uita mirosul de tei.
Nu uita sa speri.
Nu uita sa faci miscare.
Nu uita umorul.
Nu uita sa ai rabdare.
Nu uita sa accepti.
Nu uita sa ierti.
Nu uita sa iti incepi ziua savurand linistit o cafea.
Nu uita sa alini batranetea bunicilor.
Nu uita sa insemni ceva in viata celorlalti.
Nu uita ca esti liber.
Nu uita sa inveti lectia de ieri.
Nu uita de tine.
…si nu uita sa iubesti COPIII.

Uita sa porti ranchiuna.
Uita sa cari un bagaj greu si apasator.
Uita sa plangi.
Uita sa traiesti ancorat in trecut.
Uita sa te incrunti pentru orice.
Uita sa judeci.
Uita de ora 21.00 la birou.
Uita un spate intors ori o usa inchisa.
Uita deznadejdea.
Uita sa pui ”stampile” oamenilor.
Uita sa treci mai departe spunand doar
 ” Doamne fereste”
Si uita rautatea celorlalti.

Nu uita dar totusi uita…

Viata inseamna nenumarate asezari la linia de start. De cand suntem copii si pana cand urcam catre frumoase varste, ne pregatim de vaste inceputuri, grele incercari, nesigure vremuri…
Intrarea in viata este practic prima voce care ne spune start iar sfarsitul ei, este linia de finish. Este cea mai lunga cursa a noastra si cea mai variata, traita in diverse culori si forme. Asa este viata, ne pregateste pe masura ce trec anii, ne experimenteaza prin varii incercari si ne inregimenteaza in sanul ei.
Strigam start in zorii zilei, ne suflecam manecile si traim orele. Le traim sau trec pe langa noi? Din ce in ce mai frecvent aud ca zilele ne-au intrat in sac, ca nu reusim sa ajungem la linia de sosire cu tot ce ne-am propus sa facem. Ajungem dar cu frustrari, cu lucruri scapate printre degetele ocupate cu grija pentru toti si toate si lipsa pentru noi. Inotam in ape prea repezi. Agenda sufletului este din ce mai incarcata, scrisa din coperta in coperta…
Cand incepem ceva, ne gandim sa avem un start bun si un final la fel dar pierdem continutul cand, de fapt, acestea sunt momentele noastre, nu trebuie sa se termine oricum, cu orice scop, nu trebuie sa ne ocupam mintea doar cu scopul pentru ca si mijloacele prin care luptam au importanta lor in viata noastra, in sufletul nostru…

Pe langa starturile noastre, le traim intens pe-ale celorlalti, parinti, prieteni, copii… nastere, mers in picioare, vorbit, gradinita, studii, adolescenta, job, relatii, nepoti, batranete dura…
Sa stam cu gandul la finalul etapelor prin care trecem dar sa savuram secundele pasilor nostri pana acolo. Viata este formata din etape si daca trec cu viteza fulgerului…se duce existenta.
Sa invatam sa iubim timpul, chiar daca cateodata il blamam pentru graba lui. Este ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita…

Cum arata goana dupa nimic?!

Forfota sufletului de dimineata si pana noaptea. Grija pentru toate mai putin pentru noi. Pauza atat de necesara dar pe care nu reusim sa o luam.
Asa arata cursa dupa o casa pe care te chinui sa o achiti o jumatate de viata, grija cu care pui capul pe perna si cu care te dezmeticesti in zorii zilei. Si cand in sfarsit este a ta, bunul tau, odata nemăsurabil…ceva nu se potriveste! Odata cu aceasta reusita, sarbatoresti si frumoasa varsta de 50 ani. Te uiti cu nedumerire pe cararea batatorita de tine, iti par multi ani, timp in care nu ai facut lucruri necesare sufletului, le-ai face acum dar nu te mai lasa sanatatea, oamenii cu care vrei sa-ti petreci vremea, nu mai sunt, timpul nu mai are rost!

Vrei in ” randul lumii ”, acolo unde sa iti rezervi vacanta la mii de km distanta de unde te intorci mai obosit fata de cum ai plecat. Acolo unde sa ai tot ce iti trebuie si inca o data peste..na, sa fie! Locul unde sa ai masina cea mai cea, telefonul cel mai cel….ce nu iei in calcul si ai face bine sa o faci….care este plata pentru toate astea? Si nu sunt miile de euro, pentru ca in vreme ce cauti ” sanatatea materiala ” iti vinzi sanatatea sufletului. Iti saruti copilul de buna dimineata atunci cand el doarme inca si repeti gestul gol, seara, din nou in somn.

Insul contemporan cocheteaza cu deznadejdea, isi zadarniceste sanatatea si apoi pierde vremea recuperandu-si-o, galopeaza prin viata, pierde notiunea de frumos, uita sa zambeasca.

Goana dupa nimic..Ore intrate in sac, cugetari tarzii, continut vid, scopuri marete si atingerea lor cu orice renuntare.

In fond, ce cultiva aia primeste si daca se gandeste mai bine inainte sa o faca, recolta poate fi pe sufletul lui.

Literalmente, agonisim nimic!
Asadar, trezirea!

Libertatea de a spune, de a iubi, de a cere…

Din fericire suntem propriul arbitru. Avem darul de a alege in fiecare moment ceea ce vrem sa facem. Binecuvantati suntem sa ne gestionam singuri deciziile. Cred ca sunt in asentimentul majoritatii cand afirm ca libertatea ocupa un loc fruntas printre lucrurile cele mai importante in viata. As da Cezarului ce-i al Cezarului, plasand pe primul loc sanatatea si atribuind locul secund libertatii.
Ceea ce traim acum este rezultatul unui cumul de decizii luate in trecut iar ceea alegem astazi se va reflecta in ceea ce vom avea in viitor. Asta nu inseamna ca ne putem gestiona atat de eficient incat lucrurile sa ne iasa fara pata. Multi alti factori influenteaza rezultatul insa deciziile luate cu sufletul curat si vesel sunt fara-ndoiala cele mai bune.
Nimeni nu poate alege pentru tine, acceptarea este tot alegerea ta.

Avem de luat decizii minunat de simple ori unele cutremurator de importante, ambele situatii punandu-si amprenta asupra zilelor ce vin, etichetand evenimentele viitoare.

Deschide-ti oportunitatile precum un evantai si alege. Alege cu dragoste pentru viata, cu deschidere catre ceea ce are sa vina, cu ambitia triumfului si nu ezita sa iesi din zona de confort, satisfactia va fi atunci majora si bucuria sufocanta.

Libertatea interioara este nativa dar se si creioneaza si se hraneste inca din copilarie. Ajuta-ti copilul sa dispuna de larghete in universul copilariei si de o oferta bogata, pentru a descoperi ceea ce ii place, croindu-i cale lina catre libertatea interioara.

Bucura-te de libertatea de a alege, de a spune, de a face, hraneste-o cu frumos si vei avea satisfactia realizarilor plamadite cu forta sufletului.

        Da, suntem adulti dar si copii. Imprumutam din sinceritatea lor si pe alocuri, ne si comportam ca ei. Lucru bun, de altfel, odata pierduta copilaria, ne pierdem si noi. Devenim seriosi, cu mimica de adult, ne achizitionam lucruri  pentru oameni mari, ne grabim in cursa spre maturizare ca nu cumva sa nu fim primii, noi cei care sa respiram aerul dulce, speram noi, al vremii. Si cand constatam cat era de bine, copil fiind, incercam sa reconstituim puzzle ul, sa reinventam piesele, mai colorate, mai copilaresti. Astfel ca, prin copiii din bratele nostre, gonim, in joaca, prin iuresul timpului.
Copiii au o naivitate frumoasa, tacuta si tandra. In vreme ce incercam sa le insuflam invataminte, comportament si iubire ei ne invata comportament si iubire. Studiem, la brat cu ei, viata. Alta, de cand sunt ei prin preajma noastra. Una mai buna, cu oameni mai rabdatori. Vazuta prin ochii lor si prin mainile lor jucause, viata prezinta mici semne de revenire. Stim mai bine ce este toleranta si altruismul.
Vrand-nevrand ne apuca seara pe canapea uitandu-ne la desene animate, de multe ori captivati…
In timp ce copilul se considera pionul central, noi, oamenii mari, uitam sa ne iubim, lasandu-ne pe ultimul loc, ori nici pe acela.
Copiii cad, se lovesc, se ridica, se scutura si continua, cu pofta, joaca. Ce fac adultii?  Cad, ezita, se ridica dar raman inclinati, cu greu isi indreapta spatele, privesc peste umar la ce i-a lovit, de ce au cazut, ancoreaza in trecut!

Copilul se bucura ore in sir cand reuseste sa mearga pe bicicleta. Noi? Zambim firav si o luam de la capat. Avem altceva de facut decat sa ranjim!

In timp ce, cei mici, sunt captati de moment, traiesc cu pofta clipa de joaca, bucurie, imbratisare, maturitatea ne trimite catre trecut si viitor, la planuri fara sens pentru ziua de maine dar uitand de astazi.

Amintiti-va sa fiti copii!

       Incearca sa fii OM in viata celorlalti iar cand hotarasti sa pleci, lasa ceva bun acolo. Lasa amintiri frumoase care sa fie tinute peste ani, pretuite, scrise in suflet si lasa vorbe ce au vindecat si au adus amprenta ta buna. Lasa zambetul tau, astfel ca la intalnirea cu momentele grele, sa isi aminteasca bucuria ta si mana ce i-a strans mana. Cand sufletul ii va fi injumatatit de durere, ajuta-l, prin amintirea ta, sa si-l intregeasca. Construieste in jurul tau armonie si grija fata de om. Ascute-ti auzul pentru a nu rata plansetul sufletului.

Noi, oamenii avem datoria de a fi buni si de a emana bucurie si pentru ca ii influentam pe cei din jur prin comportamentul nostru si prin energia noastra, chiar ca avem o responsabilitate urcata pe umeri.
Nu uita ca ai plecat si daca vreodata vei vrea sa revii, doar asa vei avea unde. Cand inchizi un capitol, inchide frumos usa, nu o tranti si zambeste inainte de a trece pragul. Prin aceasta iesire oferi si salutul eventualei intoarceri. Viata este precum cercul, acum te afli in situatia de a ajuta dar maine poti avea postura celui care sa primeasca sprijin. Ambele posturi sunt demne si ambele intalnesc iubirea de semeni.

Fii demn, simplu, sincer, lasa in urma ta tot ce ai mai bun si fa astfel incat sa ti se simta lipsa intr-o mare de oameni.