Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?

Am învățat în ultimii ani ca viața este nedreapta și ca acum suntem veseli, liniștiți și fericiți iar mâine putem sa nu mai fim sau putem sa simțim nedreptatea lângă noi, prin suferință dragilor! Nimeni și absolut nimic nu  este veșnic. Stim, ne intalnim frecvent cu vorbele astea dar cum putem ”fructifica ” viața la maxim, bucurandu-ne de lucrurile marunte, de un zambet, de o floare!?

….Și toate astea când lângă noi se întâmplă nenorociri, când media noastra ne manipulează gândurile, astăzi când politicienii pun preț doar pe ei și pe binele apropiaților lor, construindu-si averi din orice, mai puțin din munca cinstita. Când copii flamanzi bat la porțile Europei in cautarea sprijinului de care nu au parte în locul lor de bastina, cu părinți pierduti sau mai rău, decedați! Astăzi la momentul în care medicul prefera orice alta tara în detrimentul tarii lui, pacientul este alungat de sistem sa se vindece afară iar “plicul” este disputat la cel mai înalt nivel ! Momente curente în care elevii ies de pe băncile școlilor nepregătiți, îmbolnăvirea acestui sistem aducând la catedra dascăli care își trișează elevul, “trăgând cu ochiul” la examenul de titularizare. Astăzi cand sportul nu mai are susținere, astfel ca tinerii își găsesc alte îndeletniciri, multe dintre ele de care nu suntem mândri. Sau când medicamentele sunt contrafăcute si comercializate la preturi exorbitante, cu adaosuri nemaiîntâlnite, când mafia medicamentelor exista și este pe deplin hrănită de legile votate pe picior ori de o persoana, pentru alte trei, care nu au putut ajunge? Tot astazi cand batranii nostri ajung, dupa o viata de munca, sa primeasca pensii de nimic…Cand nu ducem lipsa de alesi, pusi in ” frunte ” prin furt electoral, care dorm ori vizualizează filme deochiate când se hotărăște soarta copiilor abandonați! Cand traim drama părinților plecați din tara în căutarea ” binelui ” dar care nu știu ca rana din sufletul copilului lor nu se va vindeca niciodată, considerandu-se abandonat și nedorit!…

…când toate astea ne invadează cotidianul și ne disturba atenția de la gândurile bune cu care ne trezim dimineață,  AVEM o șansă!  Avem libertate, libertatea de a alege ce facem, de a ne zâmbi noua, de a ne înfrumuseța viața. Libertatea, constient sau nu, se afla printre primele locuri în ” topul” catre fericire. Alegerile noastre trebuie sa fie ale noastre! Fericirea este modul în care privești lucrurile. Un om fericit va ști mereu sa pună semnul egal intre piedica și lecție. Va găsi permanent o solutie care sa îl mulțumească! Cel fericit este acela care care va fi el! Individul care nu va încerca să îl schimbe pe cel din dreapta lui ci îl va înțelege. Acela care învață din greșeli și încearcă sa nu le repete. Omul care nu va da voie picăturilor de ploaie sa îi întristeze ziua!

…sa dăruim,  zâmbim,  iubim, ascultam, mângâiem, sfatuim, sarutam, dansam, glumim, sa radem in hohote, deci!….și sufletul nostru va cunoaște fericirea!

Sper sa va regăsiți undeva în cuvintele mele și neapărat sa ” lucrați ” pentru a fi fericiti

Cu drag!

…..Ma gandesc adesea cum sa privesc evenimentele care mi se intampla astfel incat sa nu ma afecteze emotional negativ si sa ma streseze spre deloc. Sunt deseori nesuferita, apasata, inevitabil colegii mei primesc niste ace de la mine..involuntar, constientizez, stiu momentul, nu uit cuvintele dar ce sa fac daca deja le-am scos pe gura?…Amestecul lucrurilor nu face decat sa ne blocheze, asa ca prioritizarea, a ceea ce urmeaza sa facem, este vitala. Cum sa prioritizez ceva daca nu ma rup putin de forfota, trebuie sa am timp sa gandesc, asa ca stop! Trag aer in piept, las orice faceam, e nevoie ma ridic, ma plimb putin si ma adun, imi pun ordine in minte astfel incat vacarmul momentului sa nu ma fure, sa nu ma las luata de furtuna pentru ca sansa de a reusi este atunci zero! Odata  acomodata cu momentul, decid. Decid ce fac atunci, las deoparte ce ar trebui sa fac peste o luna si incerc sa nu mai folosesc atentia distributiva, nu pentru ca nu ar fi buna ci pentru ca nu atunci! Bineinteles ca este minunata atentia distibutiva insa in alte situatii, precum condusul..ce ne-am face fara ea la volan?..si atunci renunt la ea pentru moment. Invat sa zic NU atunci cand ma gatuie timpul, trebuie sa folosesc negatia pentru ca altfel nu duc nimic la final. Rabdarea! Da, este rabdarea un sprijin! Stiu ca avand rabdare, fara a forta lucrurile, reusesc sa pastrez cursul evenimentelor, va mai spuneam la un moment dat despre urcarea scarilor, sa o facem treapta cu treapta si chiar daca mai urcam cate doua, din cand in cand, macar sa nu stam cu gandul la ultima treapta la care avem sa ajungem peste un an! Pe langa toate astea ce spuneti daca nu am mai pipera cu pesimism si perfectionism dus la extrem, este tot ce lipseste ca sa ne agite sufletul! Cu cat gandim ca suntem stresati, ca stresul ne afecteaza sanatatea, cu atat il imbiem sa ne devoreze! O clipa in care privim lucrurile mai detasat ne poate salva! Odata “scapati” de la job ne consumam timpul pentru noi? Intalnim acel moment de respiro, noi cu noi?..Activitatile care ne fac placere sunt cele care ne propulseaza catre acea eliberare, eliberare emtionala, gandire limpede!

Si pentru ca stresul ne afecteaza tensiunea arteriala, imunitatea, greutatea..somnul, nu avem alta solutie decat sa-l constientizam, sa-l ignoram pe alocuri si sa tindem catre o zdravana inteligenta emotionala…

Hei, gata cu stresul, bine? J)

……Stim ca putem influenta lucrurile cu gandul, ca modul de a vedea situatiile in care ne aflam este si modul in care ele se vor finaliza. Teoria este simpla, o stim, o disecam, gandim ca TREBUIE sa facem intr-un fel dar de multe ori realitatea este alta, una in care calcam dincolo de granita teoriei, acolo unde ajungem prin efectul de turma, prin lipsa de timp, prin lipsa de vointa…ma gandesc ca trebuie sa lucram cu noi, sa incetam a mai oscila de la Cer la Pamant, de la momentul in care simtim ca putem atinge norii si pana la acela in care totul s-a prabusit, tanjind spre constanta, constanta sufleteasca, trupeasca, un echilibru care sa ne croiasca drumul GANDIT! Cum sa fim noi cei care sa vedem doar partea plina a paharului, sa incetam a ne mai pune limite? Cum sa investim in buna desfasurare a zilelor noastre, sa bucuram dragii si sa ne ocrotim sanatatea mintii, trupului si sufletului gandind despre noi ca PUTEM?

Azi oferim un zambet cuiva incruntat, maine intindem mana, trecand un batran strada, luni cumparam buchetul batranei de la metrou, joi sunam, razand, pe cineva trist iar sambata iubim viata! Pretuim momentele cand avem langa noi pe cei buni, cei care ne lumineaza zilele. Investim suflet in bucuria altora, sadind astfel viata! Zambim diminetii caci ne-a dat ocazia sa deschidem ochii si sa avem inca o zi pentru a fi buni. O zi pe care multi aflati in ghearele bolii si-o doresc flamand si o pretuiesc pentru ca nu stiu daca vor mai avea alta! Adevarat si de inteles, avem slabiciuni, tristeti, regrete, trecut la care stam cu gandul, momente pe care vrem sa le dam uitarii dar nu reusim, stam inca ancorati in vremuri apuse dar trebuie sa le constientizam, sa STIM ca au trecut, ca nimic din ce s-a consumat nu mai poate fi schimbat, sa ne focusam pe astazi si pe maine, dar doar pe maine…nu pe anul viitor…trebuie sa urcam treptele in ordinea lor pentru a nu ne prabusi..are rost sa imi fac acum griji pentru ceva ce are sa se intample peste un?!!..poate nici nu se mai intampla, de ce sa imi consum energia acolo cand as putea sa o ard astazi pentru scopurile de maine.

Deci, viata e chiar draguta, de ce sa o petrecem tristi sau apasati, de ce sa ii intoarcem spatele cand cele mai bune lucruri se intampla stand fata in fata?

Sa privim cu fata orientata spre cer, sa ii multumim Lui Dumnezeu pentru VIATA si sa zambim pentru a dezarma „uratul”!

Batem palma?