Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!

Echilibrul emotional poate fi starea de confort si acceptarea a ceea ce ni se intampla, starea de seninatate si multumire a trupului si a mintii. Capacitatea de a ne impaca cu evenimentele care curg zi de zi in viata noastra si mai ales revenirea dupa un moment, considerat de noi, esec.

Asa ca…

Iarta oamenii, iubeste-i si ofera-le intelegere, fa lucrurile asa cum doresti sa le vezi la ceilalti.

Cand ai un moment mai greu, cand simti ca ceva iti ameninta linistea, opereste-te in loc, trage aer in piept si gandeste ce este cu adevarat important. Cantareste daca ceea ce traiesti acum merita locul pe care i l-ai dat in sufletul si in mintea ta si vei vedea ca situatia capata o alta conotatie. Astfel “pericolul” nu mai este pe un teren prielnic, destabilizator ci este infruntat cu liniste.

Bucura-te astazi, nu astepta ziua de maine. Nu vana bucuria extrema, aceasta nu va veni dintr-o data ci se castiga pas cu pas, adunandu-ti in suflet clipe bune. Traind momentele, pe care mai apoi sa le lasam sa treaca, dar nu inainte de a savura tot ce este mai bun din ele. Vazand frumosul in tot ceea ce ne inconjoara si zambind. Situatiile primite cu zambetul pe buze sunt mai putin ingrijoratoare.

Observa natura, sigur nu stii multe lucruri despre ea, plimba-te in aer liber, lasa-ti talpile goale sa calce pe iarba moale, intinde-te si priveste cerul, imensitatea albastra este sufletul tau, da! Atat de frumos este sufletul tau!

Cauta si vei gasi timp pentru lucrurile care iti plac, zilnic gaseste loc cateva minute pentru tine si pentru acele activitati care te relaxeaza si iti aduc un tonus bun.

Dragostea pentru viata! Nu uita ca viata merita pretuita. Este un dar si darurile sunt pastrate cu sfintenie.

Construieste relatii, renunta la cele care nu te implinesc si invata sa le pastrezi pe cele care iti aduc un plus. Un adaos de liniste, zambet, veselie!

Ajuta-i pe cei din jur, simplul fapt ca te simti util poate fi o mica investitie in stima de sine.

Nu-ti pierde nicicand speranta in ziua de maine si multumeste pentru ca ai ocazia sa o intalnesti.

Trebuie sa pierzi ca sa castigi…

Paradoxal dar DA, trebuie sa pierzi ca sa castigi! Lectiile invatate ieri sunt carti castigatoare in jocul de astazi. Ne formam pierzand si castigam, castigand.
Si, de ar fi posibila, intoarcerea in timp, ai face-o? Ai schimba ceea ce s-a perindat prin viata si sufletul tau, dand la schimb ceea ce esti astazi? Si nu ma refer aici la material ci la noi ca oameni. La temelia si structura noastra interna. La punctul in care suntem astazi, oameni frumosi, claditi din lucruri care au atarnat greu in sufletul nostru dar care ne-au invatat sa fim cei de acum si cei de maine.
Au fost vremuri cand am pierdut oameni si lucruri, cand existenta ne era impietrita si drumul inchis, cand simteam ca nu putem merge mai departe. Dar iata-ne, tot noi si totusi altii, acceptand ceea ce ni se intampla si iubind ceea ce are sa vina.

Viata ne slefuieste, ne formeaza prin experiente, prin pierderi nedrepte, facandu-ne sa cunoastem compasiunea, sa intelegem durerea celuilalt ce ne aminteste plansul nostru, sa auzim strigatul de ajutor.
Iubim oamenii pentru ca la un moment dat am pierdut unul si am realizat apoi ce gol imens ramane neacoperit.
Iubim cerul, soarele, natura pentru ca perioada din drumul nostru prin viata am cunoscut tristete dureroasa ce ne-a impiedicat sa vedem frumusetea lor.
Iubim prietenii pentru ca-n zile grele ne-au dat mana si ne-au asultat pasul.
Pretuim sanatatea pentru ca oameni dragi au fost in ghearele bolii si intelegem cat este de frumoasa sanatatea si cat de mult avem, avand-o.

Suferim, luptam, ne intrebam, plangem…dar toate acestea ne ajuta sa fim mai buni decat…noi!

Nefericirea este a noastra, este in fiecare dintre noi si depinde doar de noi daca o hranim, daca ii dam voie sa creasca si sa ne stinga.
Viata este grea, nu spun multi altfel dar atitudinea de victima nu ne face fericiti ci  ” NE ”.

Gandeste la grijile zilnice, priveste-le continutul, cauta sa vezi solutiile rezolvarii lor dar nu te lasa locuit de ele. Isi vor face un culcus prea comod in viata ta…
Cochetam cu nefericirea, ne ajuta pe alocuri cand, ca un semnal de alarma ne obliga sa ”deschidem ochii” si sa luam atitudine dar sa pastram distanta caci pana la o prietenie cu aceasta, este o linie prea subtine.

Nu-ti face un scop in viata pentru a fi fericit si nu astepta asta ca pe un lucru care se intampla o data in viata. Cum spun unii, daca nu ar exista acest cuvant, cu siguranta ca am fi mult mai fericiti.

Inlaturarea sentimentelor negative necesita truda. Lupta cu noi, in vremurile curente, este acerba. Cand te stapaneste tristetea si zambetul devine o corvoada, nu te inchide si nu-ti construi o fortareata in preajma ta. Speranta si visarea smulg gratii. Darama zidurile nefericirii si aduc reusite mici dar care construiesc un om sanatos, plin de pasiuni, bogat in suflet.

Prefer sa imi topaie prin minte ganduri precum…” ce am de trecut, calauzeste-ma Doamne sa duc la bun sfarsit, sanatos” decat sa spun ” de ce Doamne tocmai mie, cum voi putea trece si peste asta ? ”

Iubeste oamenii, nu ii cataloga pe toti ca fiind rau intentionati, ofera-le prezumtia de nevinovatie si iarta-i, nu ai habar ce rana acopera sufletul lor.
Alimentata cu temeri despre viitor si ancorari in vremuri apuse, nefericirea, capata aripi. Se inalta si inabuseste omul care nu accepta lucrurile asa cum sunt. Individul care doreste sa schimbe tot si cand observa ca nu poate duce la indeplinire ” perfectiunea ”, aduna ranchiuna, frustrari si durere.

Cauta in inima ta bucuria tacuta…

…am nevoie de clipa mea

Vreau o clipa in care sa asociez ”trebuie” doar cu ”sa am grija mea”. Moment in care sa uit de ceilalti pentru ca sigur ma vor ierta. Ii iubesc, ii respect si ii am in suflet doar ca…ii sarut maine. Astazi imi adun sentimentele contradictorii, caut linistea.
Stiu ca am zile in care sunt neputincioasa dar incerc sa imi acord credit. Momentele in care ma arat singura cu degetul sunt o multime, insa imi propun sa ma iubesc mai mult si sa lucrez pentru a-mi obtine iertarea, ori de cate ori gandesc ori fac lucruri grele sufletului.
Intr-un ceas de regasire, cafeaua bauta in balconul meu, are culoare si zambete iar aroma ei imi impaca sufletul.
Stiu ca trebuie sa stau eu cu mine pentru ca tragand la maxim de funia vietii ma voi trezi cu nemultumirea iesindu-mi prin toti porii…Asa nu sunt de folos nimanui, nici macar mie.
Organismul cere si cere si cere…pana pica. Si atunci multe cioburi se doresc stranse si sufletul remodelat…dar greu job!
Am fost de curand in padure. Oau! Cantecul pasarilor intregesc minunea asta. M-am asezat pe spate si am privit arborii si apoi cerul. Niciodata nu am vazut un cer mai frumos. Am lasat acolo cateva apasari, incruntari si plans. Recomand linistea asta…vindeca!
In franturile de liniste ascult muzica, primesc bunastarea, scot din ”mine” framantarea, grijile, durerile din subconstient si odata puse pe tapet, au alta rezonanta.

Astazi traim intr-o cursa continua si daca nu constientizam ca trebuie sa luam piciorul de pe acceleratie, nu o va face nimeni in locul nostru.

Si..da! Incerc sa ma reculeg, sa repar lucruri, sa construiesc veselie, sa gasesc deschidere pentru ceea ce urmeaza sa intre in viata mea si toate acestea…in clipa mea de liniste!

”Mancam cu polonicul” nemultumirea si respiram, cu nesat, tristetea.

Oricat de blanda ar fi viata noastra, pentru ca nu avem acel ”ceva”, nu avem de fapt nimic. Ne-am obisnuit sa ne plangem pentru lipsa lucrurilor dar nu multumim pentru existenta lor.
Nemultumirea ne conduce catre cararea presarata cu frustrari, rupturi si durere. Zambim pentru o clipa zgomotos si restul timpului il rezervam incruntarii. Reprosam cand soarelui, cand furtunii.
Ravnim la ceea ce are celalalt dar daca am privi mai detasat am realiza ca avem acelasi lucru.
Vrem paharul plin, n-ar strica cu varf dar nu ne intrebam daca ne si foloseste la ceva, daca ”investitia” aduce ”profit” in sufletul nostru. Uitam rapid momentele bune, in care lucrurile ni s-au asezat frumos in cale dar tinem cu sfintenie minte clipele cand ceva ne-a pus piedica si mai mult decat atat, cautam vinovatii, suntem neiertatori cu noi, ne punem la zid…pe coji de nuca, eventual!
Cand ni se aseaza in cale o noua zi, haotica si lipsita de sens, sa ne oprim in loc, sa respiram adanc si sa purtam o discutie cu noi…sa luam evenimentele spre care privim cu nemultumire ca pe niste intamplari firesti…singurul lucru pe care il putem face este sa facem curat printre ele.

Nemultumirea naste drame, greu de dus…iar multi dintre noi, daca nu au motive, le inventeaza…

Fericirea sta in lucrurile simple…sa nu le trecem cu vederea pentru ca riscam sa cautam, pana la sfarsitul vietii, ceva ce ne scapa zilnic printre degete.

Cateodata iti pare…

Prea greu sa ridici fruntea de jos.
Imposibil sa raspunzi cu un zambet.
Greu de dus crucea si drumul stingher.
Nesigura ziua de maine, in negura cea de poimaine.
Teribila povara mintii si gandul neghiob.
Ceata prea densa si vantul puternic.
Plin de gropi drumul cutreierat.
Cu mult prea multi spini, trandafirii.
Chipuri prea triste, gazduind multe lacrimi.
Sufletul trist, speranta departe.
Copilul din tine uitat si-abatut.
Ciudat de amara chiar mierea.
Grea si netrebnica…lupta cu viata

Alteori iti pare…

Minunat de usor sa zambesti.
Cantecul pasarilor drag si duios.
Calda, placuta, in prag, dimineata.
Mult prea simpla viata, oamenii buni.
Promitatoare ziua ce-ncepe.
Frumos orizontul, frumoasa speranta.
Increzator rasaritul si bland asfintitul.
Usori papucii ce-i porti si mic bagajul din umeri.
Multumimirea prea mare, golul prea plin.
Trupul satul si sufletul viu.
Vorbita tacerea si simpla durerea.
Frumoasa furtuna si norii usori.
In sufletul tau, armonie, culoare.
In inima ta, iubire, rabdare.
Pe cer stele vii si noaptea, lumina.

Asa ne plimbam prin alb si prin negru. Si savuram dulce si amar. Zburam intr-o clipa si-n urmatoarea tanjim dupa aripi. Viata ne poarta in bratele ei, cand darnice, cand mult prea zgarcite.

Asa face sens calatoria prin lume…
Stim astazi sa radem pentru ca am invatat ieri, cand am plans…

Cu fiecare zi care trece, invat si cu fiecare lectie, sunt mai buna.
Inteleg ca oamenii sunt diferiti si ca unuia, printr-un cuvant frumos ii atingi sufletul si altuia, oricat ai vrea, nu reusesti sa ii acoperi golul.
Cu fiecare experienta stiu ca sunt o multime cei care au nevoie de ceilalti si ca un zambet este minim pentru noi dar maxim pentru ei.
Inteleg ca sunt putine asemanarile dintre noi dar asta ne face cu atat mai speciali. Suntem buni si frumosi! Fiecare are in adancul sufletului o rana si o bucurie, ambele mari si ambele stiute de ei sau cunoscute doar de ei la adevarata traire. In interiorul fiecaruia se duc lupte, au loc urcusuri si coborasuri, se consuma tristeti si bucurii. Nimeni nu ne poate ”traduce” simtirile dar apreciat sa fie cel care incearca sa o faca.

Avem teama de a ne exterioriza, de a vorbi cu ceilalti despre ce avem ” restant ”, purtam o masca si mai mult, defilam mandri cu ea, evitand astfel sa ne vada ceilalti apasati, tristi, slabi…de parca ei nu sunt tot oameni si ei nu trec prin etape ca si noi.
Lucrurile despre care nu povestim se tiparesc în subconștient, trezind dureri. Fizice si psihice, fapte si iesiri greu de controlat, ganduri infinit de urate si actiuni desavarsite esecului.

Gandurile toxice ne otravesc veselia si ne omoara trupul. Ganditi-va ca acum, langa voi, cineva stoarce o lamaie, acra tare…moment in care glandele salivare isi fac simtita prezenta. Acelasi efect avem asupra noastra atunci cand descarcam ganduri grele, acuze neiertatoare ori lipsa de incredere…la fel de intens lucreaza subconstientul, precum banala lamaie.

Pentru a ne regasi, trebuie ca, candva sa ne fi ratacit.

Prietenia face viata mai usor de suportat:)

Prieteni se anunta multi dar cati raman? Cativa! O mana de oameni care iti stiu sufletul si tocmai pentru asta nu aproba tot ceea ce spui. Inteleg dar te scot din starea de visare, respira acelasi aer cu tine si te mustreaza daca este cazul…ei sunt cei care merita. Ceilalti? Care? A, cei care au iesit din viata ta cu usurinta cu care au intrat?…pai, atunci exista intrebarea, au fost vreodata? Merita sa cunosti dezamagirea faptului ca nu i-ai pastrat langa tine? Nu! Daca nu au ramas, inseamna ca nu au fost. Bucuros sa fii pentru ca ai reusit sa cerni prietenia si mai bucuros pentru ca ii ai langa tine pe cei care merita atentia, iubirea ta.

Un prieten te sprijina atunci cand esti aproape sa cazi. Stie cand sa insiste, cunoaste mana de care sa te prinda cand calci afara, in decor. Intuieste nevoia de incurajare, este oricand inarmat cu rabdare, are la el cuvintele si imbratisarile pentru a ti le oferi dar stie si simte dorinta ta de intimitate si iti lasa spatiul de care ai nevoie, atunci cand ai nevoie. Nu-ti va ”canta melodia” pe care vrei sa o auzi daca nu iti este de folos, va pune la un moment dat in pericol si relatia voastra daca asta ar insemna ca tie sa iti fie bine, preferand adevarul asa cum este el decat cateva cuvinte coafate pentru a-ti ramane in gratii.

Viata este o furtuna atipica, un loc unde alterneaza binele si raul, locul unde necazurile trebuie sa fie indulcite de oameni frumosi, de momente vesele, speciale si mandre. Dezechilibrul se instaleaza in sufletul nostru nedumerit de bine si la fel trebuie si inlaturat…si cum putem face mai usor acest lucru daca nu prin cei dragi ai nostri, prin cei care ne cunosc viitoarele actiuni, cei care ne zambesc dar se si incrunta cand deciziile noastre sunt mai putin fericite, cei care ne corecteaza miscarile dar tocmai pentru ca ne iubesc, cei care ne dau puterea de a continua in negura vietii…

Multi pleaca atunci cand te cunosc mai bine…ce dovada mai mare de prietenie decat a celui care-ti sta in preajma, vazandu-ti tot, bune si rele…si cu toate acestea, continua sa ramana…

Si iata cum Dumnezeu ne-a daruit prea multe degete la o mana pentru a ne numara bunii prieteni…

Ingaduieste-ti pasi gresiti si iarta-ti-i.

Pana cand vine iertarea celuilalt, cauta sa o primesti pe a ta. Acuzele asupra propriei persoane sunt otravitoare si ne conduc catre un con de umbra de unde, cu greu mai putem privi viata in ochi. Incearca sa nu te impovarezi cu regrete dupa esecurile traite, timpul se scurge si momentele se consuma, cum spune si cuvantul, nu mai pot fi retraite dupa ceea ce gandesti acum dar pot fi, in schimb, privite ca pe o exeprienta, iertandu-ne iesirile, deciziile si mergand mana-n mana cu speranta in dimineata zilei urmatoare. Negura cladita pe temeri si neputiinta poate fi acoperita de iubirea pentru trupul si sufletul tau. Trebuie sa stralucesti in ochii tai si nu in ochii celorlalti, nu te agata de job, nu te ancora in task uri aproape imposibile traindu-ti viata la serviciu. Gresit gand ca iti poti aduna de aici bagajul pentru temelia ta emotionala. Din contra, daca nebunia deciziei tale isi arata coltii si cedezi ( pentru ca omul poate dar pana la un moment dat..) vei cunoaste frustrarea fara margini, neputiinta si furia. Nu cauta motivatie pentru fericirea ta atunci cand te afli la birou la orele 22.00, incearca lucrul acesta in ochii familiei, prietenilor si neaparat, in ochiii tai.

Lucreaza cu tine astfel ca seara la culcare sa inventariezi micile lucruri reusite in ziua respectiva, da drumul din brate criticii nejustificate, invatand insa din pasii usor nesiguri. Asta iti va incarca bateriile, pe cand varianta in care vezi doar greselile, te va secatui de enegie, pentru ziua care vine si vei fi sortit esecului.

Fa ordine in lucruri intai, apoi in relatii, invata de la cei pe care ii intalnesti dar renunta, daca empatia nu exista intre voi. Apoi fa curat in ganduri, lasa deoparte trecutul si fa focus pe ceea ce iti ramane dupa cernere. Fii in armonie cu trupul tau si vei atrage langa tine oameni frumosi. Interiorul se vede la exterior si nu cred ca iti doresti sa arati celorlalti un mic monstru:)!

Aloca-ti timp, prioritizeaza-te, intr-o masura, chiar si in detrimentul copiilor pentru ca in varianta in care refuzi lucrul acesta, relatia cu ei va avea de suferit, sprijinul pentru ei nu va fi cel potrivit, atitudinea ta nervoasa alungandu-i de la pieptul tau. Si inca ceva, nu te plange, undeva in preajma ta, cineva este in culmea fericirii, bucurandu-se de exact ceea ce tie ti se pare comun, diferenta este ca celalalt se iubeste si isi iarta actiunile nepotrivite.

Deci, iubeste-te si iarta-te! Fiindu-ti prieten, poti gasi in tine omul pe care il cauti.

     Cate au fost zilele in care ne-am strigat nemultumirea dupa ce am stat in trafic minute bune ori cand ne-am facut cu greu loc in mijlocul de transport in comun, cand, pentru cateva de-ale gurii, ne-a uitat Dumnezeu in supermarket…si ce-o fi fost la gura noastra:) Cati dintre noi au sansa de a respira putin aer curat intr-un frumos sat al tarii noastre? Eu va spun, am un loc unde merg, mai rar de cand m-am ” facut mare ”, insa copil fiind imi petreceam vacantele, ca-n povestirile lui Creanga. Acest loc este la mine la tara! Acolo, timpul are rabdare cu oamenii, viata este tacuta, departe de tumultul orasului, este o liniste atat de folositoare pentru un om care ajunge sa mearga pentru ca trebuie, care adopta efectul de turma si prins in valtoarea orasului, nu mai scapa. Oamenii de la tara au ramas simpli, veseli, au in ochi o bucurie parca usor inexplicabila, privit fiind, de catre un locuitor de metropola. Nu stiu daca maine au ce manca dar zambesc. Sunt invatati cu putin dar pentru ca asa au fost obisnuiti, li se pare mult. Copiii cresc intr-un mediu mai putin poluat, cu hrana mai putin modificata genetic, adevarat ca poate nu au prea multe optiuni insa, multi dintre ei, prind drag de carte si asta, poate doar la lumina lumanarii. Invata, prind aripi, se dezvolta insa revin cu drag la locul unde au crescut, acolo unde au radacinile si nu uita de unde au plecat, cinstind la fiecare pas locul natal.

Mirosul de fan uscat, laptele proaspat muls, apa rece de izvor, ciripitul pasarilor in linistea padurii, tropaitul cailor ce trag la caruta, peisajele ce iti taie rasuflarea, trosnetul lemnelor in soba, savoarea cafelei bauta pe prispa casei, obiceiurile stabune, sunt doar cateva motive pentru care sa revii, sunt arome, imagini, ganduri ce iti raman intiparite in suflet si te incarca cu energie buna.

Avem tara frumoasa, cu locuri superbe si bine ar fi sa o pastram pentru copiii, nepotii nostri!